Mică enciclopedie

O farfurie zburătoare pentru Hitler (6)

Un astfel de aparat a fost pus la punct şi testat, cu succes, în iunie 1942. Ca urmare, s-a trecut la realizarea unui prototip mai mare, avînd diametrul de 15 picioare (aproximativ 4,57 m – n.red.). De diferitele aspecte ale acestui proiect s-au ocupat mai mulţi ingineri, în diverse locuri din Europa.

În vara anului 1944, Schriver a fost transferat la Praga, unde, împreună cu în colectiv din care făceau parte Walther Miethe (un inginer care lucrase la Peenemunde, în cadrul proiectelor V-1 şi V-2), inginerul Klaus Habermohl şi dr. Giuseppe Belluzo (un fizician italian), a construit un model de dimensiuni mult mai mari, pilotat, al prototipului său. În acea perioadă, primele avioane cu reacţie Messerschmidt erau deja operaţionale. Într-o uzină de lîngă Praga, Schriver şi echipa sa au redesenat aparatul denumit Model-3, înlocuindu-i motoarele cu o turbină. Aceasta era acţionată printr-un sistem avansat de propulsie, care utiliza jeturi ajustabile.

În 1959, în volumul „Arme secrete germane din timpul celui de al II-lea război mondial“, maiorul Rudolph Lusar a dedicat un întreg capitol ,,Proiectului Farfurie” (Projekt Saucer), completat cu o serie de schiţe şi desene ale farfuriei zburătoare realizată de Schriver şi Miethe. Potrivit afirmaţiilor lui Lusar, aparatul era fabricat dintr-un material special, rezistent la temperaturi înalte, conceput ca o suprafaţă circulară, ce se rotea în jurul cabinei.

Miethe avea să construiască, ceva mai tîrziu, o navă aeriană în formă de disc, cu un diametru de 42 de metri, ale cărei jeturi propulsoare ajustabile erau inserate în însăşi suprafaţa aparatului. Întreaga maşinărie avea o înălţime totală de 32 de metri.

La momentul de care vorbeam anterior, Rudolph Schriver susţinea că „discul zburător“ era pregătit pentru testul de zbor încă de la începutul anului 1944, dar înaintarea rapidă a aliaţilor a impus anularea acestuia şi distrugerea maşinăriei, planurile fiind pierdute sau furate.

Afirmaţiile lui vin în concordanţă cu faptul că, la 9 mai 1945, activitatea Uzinelor BMW, din Cehia, a fost stopată, iar la scurt timp, acest obiectiv industrial a fost ocupat de partizanii cehi. Oamenii de ştiinţă şi tehnicienii germani care lucraseră acolo au fost nevoiţi, în marea lor majoritate, să fugă pentru a-şi salva vieţile. Schriver a susţinut că prototipul fusese aruncat în aer de oamenii săi, pentru a zădărnici capturarea lui de către Armata Roşie.

(va urma)

General dr. EMIL STRĂINU