Mică enciclopedie

Despre etnobotanice... (4)

A trecut precum o boare/ Prin mii de televizoare,/ Ruga unei domnişoare:/ Vrem şi noi droguri uşoare,/ Că se poartă-n lumea mare!

Nici Poliţia nu s-a dovedit eficientă în stoparea comercializării unor astfel de droguri. Dacă, pe parcursul zilei, magazinele etnobotanice sînt, cît de cît, supravegheate, comerţul nocturn cu droguri se desfăşoară aproape nestingherit. Ocupat pînă peste cap să ne scoată din recesiune, premierul Emil Boc, proclamat ,,erou naţional” de către consilierul prezidenţial Sebastian Lăzăroiu, pentru uriaşul ,,merit” de a fi redresat Bugetul ţării cu banii FMI, înglodînd România în datorii pentru următoarele 5-6 decenii, a cam neglijat problema drogurilor. Dar n-a uitat-o. Curajos ca un erou de operetă, ferm ca o trestie pe care o bate vîntul în baltă, cînd într-o parte, cînd într-alta, şeful Executivului a înscris problema etnobotanicelor pe agenda de lucru a Cabinetului său, şi uite-aşa, recent, Guvernul a hotărît ca magazinele etnobotanice să comercializeze numai produse omologate de către ministerele de resort, promiţînd, totodată, să intensifice acţiunile de control ale autorităţilor cu atribuţii în acest sens. Decizia nu reprezintă altceva decît o nouă portiţă întredeschisă, în folosul vînzătorilor de moarte albă. Putea, oare, Emil Boc s-o înfrunte pe ,,moaşa” etnobotanicelor din ţara noastră? Este la mintea cocoşului că substanţele omologate vor fi expuse la vedere, pe rafturile din faţă, iar în spate vor fi dosite substanţele dăunătoare. Cine va sta, permanent, lîngă vînzător, pentru a urmări din ce rafturi îşi serveşte acesta clienţii? Cît despre omologare, ce să mai vorbim? Din cele aproximativ 2.000 de substanţe etnobotanice identificate pînă acum, ministerele abilitate n-au autorizat decît cîteva zeci. De ce se tem, oare, instituţiile statului să ia o măsură mult mai radicală în privinţa acestor prafuri nocive, care pun în pericol viaţa a zeci de mii de tineri? Probabil că autorităţile noastre, atît centrale, cît şi locale, aşteaptă ca românii - care, în privinţa consumului de etnobotanice, ocupă, în prezent, locul 4 în Europa, potrivit unui raport al Centrul Internaţional Antidrog - să urce, în scurt timp, pe cea mai înaltă treaptă a podiumului. Avem toate şansele! Tot atît de pirpirie se arată şi iniţiativa deputatului PDL Ştefan Pirpiliu - susţinută de 67 de parlamentari - care vizează interzicerea utilizării plantelor, substanţelor şi preparatelor stupefiante, halucinogene, psihotrope, în alte scopuri decît cele pentru care îşi dovedesc utilitatea practică. Nu ne îndoim că iniţiativa ar putea să fie susţinută de toţi parlamentarii. Întrebarea este, însă, cu ce efect? Numai inocenţii pot crede că acei consumatori înrăiţi ar solicita medicului de familie să le prescrie substanţe cu utilitate practică, de care ei n-au nevoie. Am fi la fel de naivi dacă ne închipuim că vînzătorii de etnobotanice şi-ar refuza clienţii care nu deţin reţete.

Aşa cum spuneam, societatea românească e plină de paradoxuri. Actuala Putere, coagulată în jurul unui partid ce se autointitulează democrat, liberal, şi, pe deasupra, unul de dreapta, este, în realitate, o structură totalitaristă, care sfidează Parlamentul, societatea, în ansamblul ei, legile ţării şi interesul naţional. Avem un preşedinte care n-a fost votat niciodată de jumătate din numărul alegătorilor cu drept de vot şi care, prin ambiţiile sale dictatoriale, a transformat viaţa Poporului Român într-un adevărat infern. Dar, pentru aceasta, într-o bună zi, va trebui să dea socoteală. Avem un guvern al cărui şef, deşi demis, prin moţiune de cenzură, în Parlament, stă, de 2 ani, bătut în cuie la Palatul Victoria. În tot acest timp a înfundat ţara în prăpastia fără fund a crizei economice, prin promovarea abuzivă a unei multitudini de Ordonanţe de Urgenţă, prin repetatele şi iresponsabilele asumări ale răspunderii Guvernului pe legi de importanţă capitală, care ar fi trebuit dezbătute şi supuse votului, în Parlament. Paradoxal, de la intrarea în Uniunea Europeană, Statul Român s-a dezindustrializat, agricultura ţării a devenit o ruină; ne-am risipit aproape toate resursele economice şi ne-am furat singuri căciula, complăcîndu-ne într-un climat dominat de corupţie, fenomen ridicat la rang de politică de stat. De neînţeles este faptul că, deşi, de cîţiva ani, România se „reformează“ în toate domeniile, în mod paradoxal, toate schimbările intervenite în viaţa politică, în economie, în justiţie, în învăţămînt ori în sănătate se dovedesc a fi un grav şi permanent atentat la adresa democraţiei, a statului de drept, a înseşi fiinţei naţionale. Încă un paradox dureros: sîntem o ţară cu un mare potenţial agricol, capabil să hrănească 80 de milioane de oameni. Cu toate acestea, nu reuşim să ne asigurăm, din resurse proprii, pîinea cea de toate zilele; importăm, de la an la an, cantităţi tot mai mari de cereale, cartofi, carne, lapte, ouă şi alte produse alimentare, pentru care plătim miliarde de euro. Dar cum să punem capăt  unei asemenea anomalii, cînd milioane de hectare de pămînt rămîn pîrloagă şi cînd, prin multe judeţe ale ţării, ţăranii au început să cultive, în loc de cereale, plante etnobotanice?

Sfîrşit

Nicolae Dăscălescu