Mică enciclopedie

De ce a murit Ludwig van Beethoven

Data morţii: 26 martie 1827 (la 57 de ani)

Cauza: ciroză hepatică

Locul: Casa spaniolului negru, Viena (Austria)

Înhumat: Cimitirul Waehring, Viena.

Surzenia, singurătatea şi lipsa de bani făcuseră din Beethoven o pradă uşoară pentru alcool. Făcuse, în mai multe rînduri, forme grave de icter şi doctorul Wawruch fusese nevoit să-i facă puncţii, extrăgînd de fiecare dată cîţiva litri de lichid, ceea ce îl făcu pe pacientul său să se compare, cu amărăciune, cu Moise în deşert. Şi, deşi ciroza alcoolică îl adusese în pragul morţii, Beethoven credea că numai vinul din ţinutul său natal l-ar putea salva şi rugă un prieten să-i trimită o sticlă cu vin bun de Rin. „Cu cît va ajunge mai repede, cu atît mai repede voi fi salvat!“.

Pe 23 martie, Wawruch aprecia starea lui ca fără speranţă şi, cum nu se putea face altfel înţeles de pacientul lui, îi scrise pe o hîrtie că moartea sa era iminentă, astfel încît să poată da dispoziţiile de rigoare. Beethoven citi mesajul „cu o stăpînire de sine fără seamăn, încet şi îngîndurat“, povesteşte doctorul. „Chipul i se transfigură. Îmi întinse mîna cordial, cu gravitate, şi îmi spuse: «Chemaţi preotul»“. Se spovedi, apoi se adresă prietenilor care îl înconjurau: „Plaudite, amici! Finita est comoedia“ (Aplaudaţi, prieteni! Comedia s-a sfîrşit). Era fraza rituală adresată publicului de actorii romani la sfîrşitul piesei. Puţin mai tîrziu, servitorul său, Breuning, intră cu mult aşteptata sticlă de vin. Beethoven o refuză: „Păcat, păcat. Prea tîrziu...“ După care, începu să delireze. Printre exclamaţii ininteligibile, ultimele lui cuvinte au fost: „Auziţi clopotul? Schimbare de decor“. Retrăia, oare ,Fidelio?

Pe 26 martie, în locuinţa-i mizeră, într-o dezordine de nedescris, Beethoven intra în agonie, în timp ce afară se dezlănţuia o furtună. Răsună un tunet pe care îl auzi. Ca pentru a dirija o uvertură, ridică mîna dreaptă, strînse pumnul, apoi, lăsîndu-şi mîna să cadă, muri.

Isabelle Bricard