Lecturi la lumina ceaiului...

Superstiţii istorice (9)

FEMEIA ÎN ALB

Toate familiile regale din Europa (mai degrabă cele din Nord şi din Europa Centrală) au avut fantome legate de destinul casei lor. „Femeie în alb“, sau „Omuleţ roşu“, aceste fiinţe familiare capetelor încoronate au sfîrşit prin a intra în folclor. Scoţia, Irlanda, Prusia, Anglia şi Austro-Ungaria şi-au avut personajele lor. Romantismul şi Secolul al XlX-lea le-au readus la modă. Fantoma cea mai cunoscută este, fără îndoială, aceea bîntuind în castelul de la Avenel, pe care scoţienii o numeau „Femeia în alb“. Walter Scott a făcut din ea personaj de roman şi Boďeldieu, de operă. „Femeia în alb de la Avenel nu este la fel cu adevărata şi foarte autentica femeie în alb de la Colalto, sau cu spectrul de la Marca Trivigiana, care a apărut de mai multe ori. Există un bărbat, un vînător care trăieşte încă şi care a dat nas în nas cu ea. Nu am nici cea mai mică îndoială, eu însumi, în ceea ce priveşte adevărul faptului istoric şi spectral“. Femeia în alb pe care Byron o evocă aici era o tînără servitoare ce fusese zidită de vie din ordinul stăpînei sale, care a vrut să se răzbune.

Mesageră a morţii, „Femeia în alb“ s-a arătat de mai multe ori în cursul ultimelor patru veacuri: la Versailles, Maria Antoaneta a avertizat-o de apariţia ei pe doamna Campan, care se ocupa, la Curte, de copiii regali; în 1806, i s-a prezentat prinţului Ludovic de Prusia, care a murit, a doua zi, în bătălia de la Saafeld; lui Frederic, tatăl lui Wilhelm al ll-lea, cu cîteva zile înainte de moarte; în 1871, Reginei Luiza a Suediei, care a decedat la scurt timp după vizită; cu cîteva zile înainte să fie asasinată la Geneva, Elisabetei de Austria (Sissi), care o cunoştea sub numele irlandez de banshee. Doctorul Cabanes citează, pe această temă, un istoric specialist în Ludovic al XVI-lea, numit Hue: „În ajunul condamnării sale, a povestit Malesherbes (avocatul lui Ludovic al XVI-lea), regele mă întrebase dacă o întîlnisem în împrejurimile Turnului Templierilor pe femeia în alb. Nu, sire, i-am răspuns eu. Aşadar, mi-a replicat el, zîmbind, nu ştiţi că, potrivit unei prejudecăţi populare, înainte ca un prinţ din familia mea să moară, o femeie îmbrăcată în alb rătăceşte în jurul palatului“.

(va urma)

Pierre Canavaggio