Lecturi la lumina ceaiului...

Începuturile automobilului în ţara noastră (1)

Automobilul – acest vehicul cu 4 roţi, care a înlocuit trăsurile şi birjele – a apărut, experimental, în a doua jumătate a Secolului al XVIII-lea, după inventarea motorului cu aburi. În anul 1769, inginerul francez Nicolas Joseph Cugnot a construit primul automobil cu aburi, urmat de alte construcţii asemănătoare, care, datorită greutăţii şi gabaritului mare, nu şi-au găsit utilizare în practică. Abia peste mai bine de un secol, în anii 1885-1887, constructorii germani Karl Benz şi Gottlieb Daimler au realizat primele automobile echipate cu motoare cu ardere internă. În anii care au urmat, acestea au fost mult perfecţionate. În 1893, Wilhelm Maybach a introdus un nou echipament, carburatorul cu jicloare, iar în 1894, John Boyd Dunlop a adăugat cauciucurile pneumatice. În SUA, producţia de automobile a fost lansată de James şi William Packard şi Ransom Olds, iar, după numai 4 ani, numărul producătorilor americani ajunsese deja la 50. Propulsia primelor automobile era asigurată cu ajutorul motoarelor cu aburi, însă, în 1908, Henry Ford a realizat primul automobil cu motor cu combustie internă. El a lansat celebrul model T, care avea să revoluţioneze industria automobilului, atunci fiind realizată prima linie de asamblare.

La scurt timp de la crearea primelor modele de automobile, aceste mijloace de transport moderne şi-au făcut apariţia şi în România, ţara noastră figurînd printre primele 10 din Europa, din acest punct de vedere. Încă din primăvara anului 1898, pe străzile Capitalei a putut fi zărit primul automobil, descris de un ziarist, în presa vremii, astfel: „Era prin martie: într-o dimineaţă radioasă de primăvară, aflîndu-mă pe Bulevardul Academiei (în faţa Universităţii de azi – n.a.), aud, deodată, un zgomot neobişnuit. Întorc capul şi văd în urma mea un vehicul destul de elegant, care avea forma unei trăsuri stil «Victoria», însă fără oişte, fără cai – primul automobil îşi făcea apariţia în România“. Era vorba despre un Oldsmobile, echipat cu motor cu ardere internă şi fără… volan, direcţia fiind acţionată printr-o manşă, care activa roţile din faţă ale automobilului. Cum a ajuns acesta în ţara noastră? În vara anului 1896, la Londra avusese loc prima Expoziţie de automobile. De acolo, românul Toma Tomescu, la fel ca alţi amatori ai automobilismului din alte ţări, a achiziţionat un exemplar al acelei neobişnuite trăsuri-automobil. Tot din presa vremii aflăm că „Doctorul Tomescu este cel dintîi român care a adus în ţară un automobil. Îşi face preumblările cu el, la Şosea, şi-şi vizitează clientela, spre marea ciudă a birjarilor. Doctorul a scăpat de grija cailor şi a potcovarului, dar va trebui să fie băgător de seamă la cîrmă, căci căzăturile de automobil sînt multe, dese şi mai primejdioase“.

În 1900, alţi doi bucureşteni aduc în ţară primele automobile „serioase“: un Mercedes de 16 CP, pe care George Valentin Bibescu îl cumpărase din Elveţia, şi un Panhard de 15 CP, achiziţionat, din Belgia, de G. B. Assan, fiul unui cunoscut fabricant de făină şi produse de panificaţie, din Bucureşti. Autovehiculul său avea motor cu ardere internă şi roţi cu bandaje de cauciuc masiv, acesta fiind, de fapt, primul automobil înmatriculat oficial în ţara noastră, purtînd numărul…1!

La începutul anului 1904, în toată ţara existau 51 de automobile, printre ele numărîndu-se şi o frumoasă limuzină, marca Panhard. Ca urmare a creşterii numărului de maşini din România, în aprilie 1904, a luat fiinţă asociaţia „Automobil Clubul Român“, cu sediul în Bucureşti şi cu filiale la Craiova, Brăila, Botoşani, Iaşi, Tîrgu Jiu, Rîmnicu Sărat şi Ploieşti. Pentru că cele mai multe automobile – în jur de 40 – existau în Bucureşti, Prefectura Poliţiei Capitalei, pentru a preveni accidentele de circulaţie, a întocmit, în anul 1905, un regulament automobilistic, intitulat „Regulamentul Poliţiei rulajului şi circulaţiei pe căile publice“, care prevedea obligativitatea înzestrării maşinii cu 2 frîne şi 3 felinare: 2 în faţă şi 1 amplasat în spate, deasupra numărului. Referitor la viteza de circulaţie, la Articolul 15 al aceluiaşi Regulament, se menţiona: „Iuţeala mersului automobilelor şi motocicletelor va fi moderată după grosul de circulaţie al şoselei şi nu va trece, înăuntrul satelor, nici într-un caz, de 5 km pe oră: în caz de îmbulzeală, iuţeala va fi foarte redusă“.

(va urma)

Gheorghe Braşoveanu