Lecturi la lumina ceaiului...

În memoria frumoasei artiste Elizabeth Taylor

Nu vom mai vedea, nicicînd, ochii violeţi ai marii artiste, care, în cinematografia mondială, şi-a pus amprenta frumuseţii sale, Elizabeth Taylor. A fost fiinţa care a reprezentat întruchiparea perfecţiunii chipului, diamantul feminin la a cărui frumuseţe am rămas cu toţii înmărmuriţi. Era de-ajuns simpla-i prezenţă, pentru a entuziasma lumea, pentru a cuceri sufletele cu forţa farmecului degajat dintr-un chip nemuritor. Nu mai văzuse nimeni o frumuseţe la care să se potrivească totul atît de bine. A adus incredibilul înaintea oricui. Cînd întorcea, într-o doară, capul spre oameni, sau cînd îl ridica uşor spre interlocutori provoca fiorii cunoaşterii unei picturi absolut incredibile şi fără cusur. Filmele în care ea a jucat, cu un rar talent, păreau să i se închine, surprinse fiind de şansa de a o avea protagonistă. Şi cît de norocoase au fost şi ele. Filmele. Partenerii de scenă sau cei din echipele de filmare au avut privilegiul de a o atinge, de a trăi cu ea şi prin ea mari emoţii. Nu se lăsa ademenită de tentativele evaluării fără măsură a lucrurilor uneori exagerate. Frumuseţea n-o lăsa. Îi transmisese conştientizarea întîmplărilor mult prea riscante în cazul ignorării neprevăzutului. Situaţie datorită căreia Elizabeth Taylor nu a pierdut în carieră, ea lăsîndu-ne o moştenire colosală, ce-i va evidenţia valoarea artistică întotdeauna. Imaginea ei a ajuns, fără obstacole, în toate colţurile lumii, căci era cu neputinţă ca o asemenea frumuseţe să se oprească undeva, pe drum. A pătruns înconjurată de lumina-i violetă din priviri imortalizînd în faţa oamenilor biruinţa frumuseţii care, foarte rar, îşi arată favorurile. O astfel de artistă, impresionantă prin felul de a fi, nu putea sta nepăsătoare la suferinţele adunate în sufletele celor mai puţin mîngîiaţi. A ajutat cu drag mulţimile cuprinse de deznădejde şi a înălţat spre Cer cîte o speranţă şi pentru ei. Însăşi natura se bucura de prezenţa ei. Natura cu care s-a asortat pe deplin în minunăţie, depăşind cu mult limitele obişnuitului. De fiecare dată, se aşternea tăcerea atunci cînd Elizabeth Taylor apărea printre spectatori, sau printre miile de trecători. Cu toţii rămîneau  înmărmuriţi la apariţia acestei frumuseţi atît de pure şi de grăitoare. Cît de departe este acum această artistă cu ochii-i violeţi şi cît de mulţi admiratori lăcrimează după ea, încît nu vom dori, vreodată, să renunţăm la o fiinţă menită să cuprindă pe chipul său cea mai înaltă expresie a frumuseţii. O frumuseţe de Oscar, cu un talent de Oscar.

Mulţumim, Elizabeth Taylor, pentru marea bunăvoinţă de a-ţi arăta chipul în vieţile noastre, pentru grija de a desăvîrşi munca şi omenia prin intermediul faptelor de o aleasă generozitate, neuitînd la plecare să ne zîmbeşti şi să ne laşi drept amintire minunatul dar al frumuseţii tale.

Irina-Ioana HruŞcă