Lecturi la lumina ceaiului...

Medicina este o artă

Indiferent de profesie, treaptă socială sau potenţă financiară, viaţa românilor a devenit, cu sau fără voia lor, dependentă de influenţa politicului, mai precis, de mizerabila şi infecta politică practicată de nişte neica-nimeni, evident, foşti comunişti. Suferim cu toţii, fiindcă politicienii noştri, majoritatea avînd un I.Q. aflat la limita inferioară, îşi impun prostia în toate domeniile vieţii economice şi sociale, acolo unde există, cu siguranţă, destui profesionişti bine intenţionaţi, capabili să ofere soluţii benefice pentru populaţie. Bunul cel mai de preţ al omenirii este sănătatea, ori ai noştri aleşi au lăsat acest important domeniu pe mîna unui ungur, e adevărat, şcolit, dar ostil poporului român. Situaţia aceasta mă duce cu gîndul la o cunoscută epigramă: ,,Cu prostul care n-are carte/ Te lupţi puţin şi reuşeşti./ Dar lupta este colosală/ Cu prostul care are şcoală”. După ce a călcat în picioare demnitatea bătrînilor, acum, prin aşa-zisa reformă a sistemului de sănătate, el a îngreunat şi munca medicilor. Pacienţii se tem să meargă la doctor, din cauza birocraţiei şi a comportamentului unor medici, care se dovedesc lipsiţi de orice sensibilitate umană. De curînd, nevoită fiind, m-am îndreptat, cu reţinere, spre un cabinet medical. M-am prezentat la medicul primar, doctor în ştiinţe medicale, Alexandru Ioan Suciu. Sobrietatea omului din faţa mea m-a lăsat să cred că am puţine şanse să-l abordez. Ei bine, m-am înşelat: renumitul specialist m-a făcut să înţeleg că lumea este bună şi m-a convins că viaţa e frumoasă. Am descoperit la el o mare calitate - răbdarea de a-i asculta pe oameni, de a le înţelege suferinţele, din dorinţa de a le ameliora starea de sănătate sau de a-i vindeca. Aceasta este cea mai de preţ calitatea a sa. Este ,,bolnav” de profesionalism, mereu în căutarea perfecţiunii, preocupat să facă din profesia lui o artă, semănînd în jurul său germenele moralităţii şi al devotamentului. El nu uită niciodată ,,Jurămîntul” lui Hippocrate şi te convinge că, în materie de boală, imaginarul este o himeră amăgitoare. Albert Einstein spunea: ,,Gloria este vremelnică, obscuritatea este veşnică”. Pentru dr. Suciu, profesia este sfîntă, nu lucrează cu jumătăţi de măsură, nu face compromisuri. În ochii lui, sfîntă este şi familia sa: soţia - tot medic, 2 copii – o fată şi un băiat, precum şi o nepoţică. Pentru el, căminul e sanctuar. Iniţial, a vrut să se facă preot catolic, apoi, ca elev, a participat la olimpiadele de matematică, mai tîrziu, a cochetat cu ingineria, cu medicina veterinară, pentru ca, în final, să opteze pentru medicina umană, alegîndu-şi, ca specialitate, gastroenterologia. Pătrunzi cu greu la sufletul lui, dar odată ajuns acolo, redescoperi esenţa vorbelor lui Ludwig van Beethoven: ,,Nu cunosc alt semn al superiorităţii, decît bunătatea”. Dr. Suciu este convins că spiritul iese întotdeauna biruitor în faţa morţii.

Eu l-aş numi pe doctorul Suciu ,,Generalul vieţii noastre”. Să nu uităm că viaţa nu se trăieşte azi, nici ieri, nici mîine. Ea este o trăire continuă, care i-a fost dăruită omului... pînă cînd inevitabilul se întîmplă. Ori, rolul medicilor este acela de a face tot ce le stă în putinţă pentru a întîrzia acest deznodămînt. Atunci cînd ţi-ai ales profesia, trebuie să fii responsabil pentru fiecare decizie pe care o iei, avînd permanent în minte gîndul de a face bine semenilor tăi. Numai în politică – prostia nu este un handicap, spunea Napoleon. Medicului Suciu am un singur mesaj să-i adresez: MULŢUMESC, domnule doctor, fiindcă mi-aţi redat bucuria de a trăi! Nimic nu e mai frumos şi mai înălţător, decît momentul în care omul rămîne demn în faţa faptelor sale, acesta fiind preţul succesului. Lupta cu moartea e parşivă, iar doctorii au de dus bătălii grele pentru a nu o lăsa să învingă. Pentru ei, moartea este un aprig duşman, iar doctorului Suciu nu-i plac duşmanii. Îi înfruntă, însă, cu mare curaj. Pentru că ştie că viitorul unui om, la fel ca viitorul omenirii întregi, se construieşte, nu se visează. Umanitatea este harul unui doctor şi orice har înseamnă ARTĂ. Pe pămînt nimic nu poate fi veşnic, odată ce a fost născut.

SOFIA BRÂNDUŞ-ITTESCU