Lecturi la lumina ceaiului...

Marlene Dietrich, actriţa germană care l-a urît pe Hitler

Marlene Dietrich a fost o mare actriţă, dar nu a cîştigat nici un premiu Oscar. Ea a primit cea mai riguroasă şi spartană educaţie, învăţînd la o şcoală cu un regim aproape cazon: „Augusta Victoria“, din Berlin. În paralel cu şcoala, studiază vioara şi pianul, dar nu este admisă la marea Academie Weimar, motiv ce o determină să-şi schimbe numele în Marlene Dietrich, avînd să urce pe culmile succesului şi gloriei. Cine este celebra Marlene? Pe numele adevărat Maria Magdalena Dietrich, s-a născut la 27 decembrie 1901, într-o suburbie a Berlinului, fiind al doilea copil al ofiţerului prusac Louis Erich Otto Dietrich şi al Wilhelminei Elisabeth Josephine Felsing. Are o singură soră, de care niciodată nu a vrut să audă. Prin concurs, în 1921, intră la Şcoala de Arte „Max Reinhard“ şi, de la început, i se observă talentul, motiv pentru care începe să obţină roluri pe scena teatrelor şi în filme. În 1924, se mărită cu regizorul Rudolf Sieber, aducînd pe lume o fată, Maria. Deşi cei 2 soţi trăiesc despărţiţi, căsătoria lor a durat mult peste o jumătate de secol. Cu toate acestea, ea „se aruncă“ în braţele multor bărbaţi. Compania vieneză „UFA“ îi propune cineastului Josef von Stenberg să o distribuie în filmul „Îngerul Albastru“, graţie frumuseţii sale stranii şi a talentului. El, Stenberg, este cel care o transformă fizic şi psihic, fiind un rebel cu multă personalitate, căruia Marlene îi permite s-o domine. Îl respecta, dar nu-l iubea. În schimb, sentimentele lui erau foarte puternice. După nenumăratele succese europene, primeşte contracte din SUA şi îşi lasă fiica la Berlin. La un moment dat, pleacă în America, împreună cu soţul ei, unde trăiesc o viaţă retrasă, în Beverly-Hills. Dar şi în America tot Stenberg îi ghidează cariera de mare succes, deşi ea nu e mulţumită de rolurile primite. Urăşte nazismul şi pe Hitler.

Cînd Hitler vine la putere, ea duce o campanie împotriva politicii acestuia, renunţînd la cetăţenia germană şi sprijinind refugiaţi europeni, mai ales oameni de cultură. Totodată, ea susţine enorm moralul trupelor americane în campaniile din Africa, Italia şi Franţa. Pentru contribuţia ei pe front, este răsplătită cu numeroase medalii de către guvernele american, francez şi israelian. În 1945, merge la New York, unde joacă foarte puţin. Din motive necunoscute, în 1950, Hollywood-ul îi întoarce spatele şi, atunci, ea decide să se lanseze în lumea muzicală. Cutreieră lumea, avînd un mare succes şi rămîne pe scenă pînă la vîrsta de 80 de ani. În 1966, plictisită, părăseşte America şi se stabileşte la Paris, locuind pe Str. Montaigne nr. 12, retrăgîndu-se pentru a duce o viaţă liniştită. Datorită inteligenţei şi personalităţii ei puternice, Marlene Dietrich a fost o artistă care a incomodat, lucru pentru care a plătit scump, neprimind, niciodată, vreun premiu pentru rolurile magistral interpretate, ea făcînd un „regal“ din fiecare spectacol, sau film. Ce fel de bărbaţi îi plăceau? Trebuia să fie frumos, neapărat cu umerii laţi. Tuturor le reproşa lipsa de cultură, de aceea îi folosea numai în pat. A fost văzută în compania celor mai frumoşi actori de la Hollywood: James Stewart, Gary Cooper, John Wayne, Yul Brynner şi chiar a tatălui clanului Kennedy, cu care era şi foarte bună prietenă. I-a adorat pe scriitorul Erich Maria Remarque, pe actorii Raf Vallone, Jean Gabin, dirijorul Burt Bacharach, animatorul francez Louis Bozon. Trece prin probleme financiare grele şi apare, pentru ultima oară, pe scenă, în 1975, într-un musical.

Heterosexuală şi alcoolică, Marlene Dietrich îşi găseşte sfîrşitul în singurătate. În 1976, îi moare soţul, la ferma lor din California. Ea începe să aibă probleme cu picioarele, diverse fracturi imobilizînd-o într-un scaun cu rotile. Tot în 1976, dispare bărbatul pe care l-a adorat toată viaţa, Jean Gabin, ea declarînd: „Am rămas văduvă pentru a doua oară“. Încearcă să mai urce pe scenă, dar în zadar. Spunea, întotdeauna, că: „Asta este bătălia cîştigată împotriva morţii“, lucru declarat, mai tîrziu, şi de Jean Cocteau. Lumea întreagă s-a întrebat, la acea vreme, de ce Marlene a lansat moda costumului cu pantaloni?! Răspunsul l-a dat chiar ea: „Am iubit, deopotrivă, bărbaţii şi femeile. Sînt heterosexuală“. Nu suportă uşor lipsa scenei, a succesului şi a bărbaţilor, înecîndu-şi singurătatea în alcool. Strălucitoarea stea a filmului se stinge din viaţă, însingurată şi fără Dumnezeu, la 6 mai 1992, în apartamentul ei din Paris. N-a avut niciodată sentimentul familiei prea dezvoltat. Cu un tată ofiţer prusac, ea, o rebelă ce-l ura pe Hitler, a fost singura persoană din lume de care, nici o zi sau noapte, FBI nu s-a despărţit. FBI considera un pericol frumuseţea, inteligenţa, personalitatea şi ideile ei. La moartea acesteia, sicriul i-a fost acoperit cu 3 drapele: al Franţei, al Americii şi al Germaniei, ea fiind înmormîntată cu onoruri militare. Şefi de state au declarat la moartea ei: „A fost cea mai puternică, a avut foarte mult curaj şi o personalitate de neînvins“.

Sofia BrânduŞ-Ittescu