Tricolorul nr 1245 vineri 20 iunie

din 17 Oct 2017


Adauga la Favorite

Seteaza pagina ca homepage

Contact


News Alert:

lecturi la lumina ceaiului

Şedinţele „Junimii“ bucureştene


În anul 1862, Titu Maiorescu se întoarce din străinătate, cu un doctorat în filozofie la Giessen ÅŸi o licenţă în drept ÅŸi filologie la Sorbona, ÅŸi se stabileÅŸte la IaÅŸi. Tocmai se căsătorise, la Berlin, cu Clara Kremnitz. În 1863, el devine rectorul universităţii ieÅŸene ÅŸi iniÅ£iază o serie de conferinÅ£e publice, denumite „prelecÅ£iuni populare“, care, în scurt timp, se vor constitui în Societatea „Junimea“. În 1867, membrii de vază ai „Junimii“ tipăresc revista „Convorbiri literare“. În anii următori, Titu Maiorescu declanÅŸează o violentă campanie împotriva „direcÅ£iei vechi“ din cultură. ÅžedinÅ£ele „Junimii“ se Å£ineau la sediul Băncii Moldovei, din IaÅŸi, ÅŸi, prin rotaÅ£ie, la domiciliul junimiÅŸtilor fondatori: T. Maiorescu, I. Negruzzi, V. Pogor, P.P. Carp, N. Schelitti. În afara acestora, la ÅŸedinÅ£ele săptămînale mai participau: Matilda Kugler, D. Petrino, S. Bodnărescu, I. Caragiani, Th. Åžerbănescu. Rareori îÅŸi făcea apariÅ£ia ÅŸi Vasile Alecsandri, care era primit cu onoruri, aÅŸa cum i se cuvenea unui mare poet. În 1872, pe cînd era student la Berlin ÅŸi, mai apoi, la Viena, de cîte ori venea la IaÅŸi, Mihai Eminescu lua parte ÅŸi el la ÅŸedinÅ£ele „Junimii“. În 1876, poetul îl aduce acolo pe Ion Creangă ÅŸi îl încurajează să-ÅŸi citească primele producÅ£ii literare. Dar, în 1874, Maiorescu este numit ministrul InstrucÅ£iunii Publice ÅŸi Cultelor. Din această poziÅ£ie, îl numeÅŸte pe Eminescu, întors de la studiile din străinătate, chiar ÅŸi fără doctorat, director al Bibliotecii Centrale din IaÅŸi, în locul lui Samson Bodnărescu, mutat la conducerea Åžcolii Normale „Vasile Lupu“. Cei 3 prieteni, împreună cu institutorul Ion Creangă, vor pune în practică, prin popularizare, „noua metodă“ pe care o preconiza Maiorescu pentru modernizarea ÅŸcolii româneÅŸti, după modelul european. Odată cu mutarea lui Maiorescu la BucureÅŸti (1874), unde îl aÅŸteptau îndatoririle ministeriale, ÅŸi alÅ£i junimiÅŸti (care puseseră mîna pe funcÅ£ii înalte în JustiÅ£ie, Învăţămînt, Armată, sau în AdministraÅ£ie) se mută în Capitală, aÅŸezînd, astfel, bazele „Junimii“ bucureÅŸtene. Noul domiciliu al lui Maiorescu era pe Str. Vestei, nr. 13 A, din capul Străzii BatiÅŸtei, vizavi de Biserica Enei. Pe lîngă obiÅŸuiÅ£ii casei – I. Slavici, I. Negruzzi, I. L. Caragiale, Al. Macedonski, A. Demetrescu, A.T. Laurian, Åžt. Mihăilescu ÅŸi alÅ£ii – acum încep să fie invitate din ce în ce mai multe femei de cultură. Iacob Negruzzi, în „Amintirile“ sale, deplînge situaÅ£ia, care, în opinia sa, ar fi scăzut spiritul critic al discuÅ£iilor. MaliÅ£ioasă, Veronica Micle numea aceste adunări literare „Haremul lui Maiorescu“.

În 1875, doctorul Wilhelm Kremnitz, cumnatul lui Maiorescu, împreună cu soÅ£ia sa, Mite, se mută la BucureÅŸti, în casa din Str. Vestei. Cum nici unul dintre ei nu avea vreun venit, Mite plătea găzduirea devenind amanta lui Maiorescu ÅŸi stîrnind, în felul acesta, valuri de gelozie feroce din partea Clarei Maiorescu, stăpîna casei, dar ÅŸi  a lui Wilhelm, fratele ei ÅŸi soÅ£ul încornorat. Åži nu degeaba, căci, în 1876, Mite îl va naÅŸte pe Georg Titus (Baby), copilul conceput cu Maiorescu, nu cu soÅ£ul legitim, care, din acest motiv, îl va trata pe micuÅ£ cu toată răceala. Însă, adevăratul părinte îÅŸi va copleÅŸi progenitura cu toată dragostea. În această casă, Mite îl va cunoaÅŸte pe Eminescu, venit în vizită de la IaÅŸi. Iată notaÅ£iile ei din jurnalul „Amintiri fugare“: „În sfîrÅŸit, îl văzui personal pe acest om. El veni, pe neaÅŸteptate, într-o dimineaţă, ÅŸi rămase la noi la micul dejun. Pe atunci, Maiorescu ÅŸi noi aveam gospodărie comună. Mai degrabă scund decît înalt, mai degrabă viguros decît zvelt, cu un cap ceva mai mare decît trupul lui, cu înfăţiÅŸarea prea matură pentru cei 26 de ani ai săi“. În noiembrie 1877, cînd Eminescu este angajat la ziarul „Timpul“, Maiorescu ar fi vrut să-i ofere găzduire pe Str. Vestei, însă poetul, care nu suporta tutela cuiva, alege alt domiciliu. Acolo continuau să se desfăşoare, în zilele de vineri, pînă noaptea tîrziu, ÅŸedinÅ£ele „Junimii“, unde participă Caragiale (care  tocmai tradusese „Roma învinsă“, de Parodi), Eminescu, N. Gane, Ronetti-Roman. Nemaiavînd loc în casă de atîÅ£ia musafiri (între timp, aici venise, în călătorie de nuntă, ÅŸi Thea, sora lui Mite, împreună cu soÅ£ul), Maiorescu se mută cu chirie pe Str. Sf. Vineri, nr. 19, vizavi de sinagogă, unde îÅŸi amenajează biroul de avocatură. Ca avocat de renume, Maiorescu îi apărase pe ofiÅ£erii ruÅŸi de Intendenţă - acuzaÅ£i că furaseră din proviziile Armatei Å£ariste, angrenată, cum se ÅŸtie, în războiul româno-ruso-turc - ÅŸi se îmbogăţise. Ca urmare, în 1878, el a cumpărat o casă mai mare, pe Str. Herăstrăului nr. 27, de pe Calea DorobanÅ£ilor, în spatele Blocului ,,Perla“ de astăzi, sau cum s-o mai numi. Dar, conform însemnărilor lui zilnice, noua locuinţă era „urît mirositoare“. De aceea, o vinde ÅŸi cumpără altă casă, pe Str. Mercur nr. 1, pentru a fi mai aproape de marea sa dragoste, Mite Kremnitz. Casa aceasta, amplasată cam pe unde se află, astăzi, Blocul „Eva“, are istoria ei, care ar trebui ÅŸtiută. În primul rînd, acolo a fost sediul celor două căsnicii ale lui Maiorescu (cu Clara Kremnitz ÅŸi cu Ana Rosetti) ÅŸi al ÅŸedinÅ£elor „Junimii“ bucureÅŸtene. În al doilea rînd, lucru rarissim, casa avea curent electric, sonerie la poartă, canalizare ÅŸi încălzire centrală. Prin 1883, proprietarul o cedase, prin divorÅ£, Clarei. Tîrziu, prin 1914, Maiorescu o vinde, în profit, cu 200.000 de lei aur, cum era, pe atunci, moneda naÅ£ională. Pînă la acea dată, locuise pe Str. Episcopiei, vizavi de parc, de unde se va muta pe Str. Lahovari nr. 7, ÅŸi unde avea să ÅŸi moară, în 1917. AcelaÅŸi cuconet de la „Junimea“ venea să asiste la cursurile lui Maiorescu de la Universitate, astfel că Amfiteatrul gemea de pălării ÅŸi crinoline. Băncile devenind neîncăpătoare, doamnele ÅŸi domniÅŸoarele din societatea aleasă aveau la dispoziÅ£ie, aduse special, scaune aÅŸezate în jurul catedrei magistrului. StudenÅ£ii prezenÅ£i la cursuri le puteau admira, în toată splendoarea lor, pe Mite Kremnitz, Cleopatra Lecca, Livia ÅŸi Clara Maiorescu, Maria Păucescu, Ana Rosetti ÅŸi pe alte asemenea ilustre figuri.

Dacă, pînă acum, în demersurile noastre evocatoare, am apelat la însemnările rămase de la Titu Maiorescu („Jurnal“ ÅŸi „Însemnări zilnice“), Mite Kremnitz (,,Amintiri fugare“) ÅŸi Iacob Negruzzi („Amintiri de la «Junimea»“), mai departe, vă propunem să răsfoim paginile jurnalului lui Iancu Cerkez. Pentru cine nu-ÅŸi mai aminteÅŸte, Iancu Cerkez (1847-1921) a fost un poet ÅŸi dramaturg minor, jurist ÅŸi politician, membru marcant la conservatori. FraÅ£ii săi, Grigore ÅŸi Nicolae Cerkez, primul, arhitect de profesie, iar celălalt, inginer, erau mult mai cunoscuÅ£i ca el. În jurnalul lui Maiorescu, foarte rar apare numele lui Iancu Cerkez. Oare pentru că a lipsit de la prea multe discuÅ£ii sau a făcut doar act de prezenţă să fi fost motivul pentru care criticul l-a trecut doar la „ÅŸi alÅ£ii“? În schimb, mai generos cu acest personaj se arată a fi Almanahul Arhivelor Municipiului BucureÅŸti, din 1997. De acolo am aflat că memorialistul ne-a lăsat cîteva caiete cu însemnări zilnice, aflate în grija academicianului Constantin Bălăceanu-Stolnici ÅŸi nepublicate, cel puÅ£in pînă în 1997. Astfel, Iancu Cerkez ar fi fost un membru de vază al „Junimii“ bucureÅŸtene ÅŸi, de aceea, era nelipsit de la reuniunile literare organizate de Maiorescu în Str. Mercur nr. 1. AÅŸadar, el a avut norocul să-i cunoască personal pe Eminescu, Creangă, Caragiale, Slavici, Alecsandri, ba chiar ÅŸi pe Odobescu ÅŸi pe HaÅŸdeu, adversari declaraÅ£i ai lui Maiorescu. Amintirile sale sînt tot atîtea mărturii ale vieÅ£ii culturale bucureÅŸtene de la sfîrÅŸitul Secolului al XX-lea.

* Potrivit mărturiilor lui Cerkez, prin 1880 s-au reluat ÅŸedinÅ£ele „Junimii“, în casa din Str. Mercur. La ele participau: I. Creangă (de cîte ori venea la adunările Consiliului General al InstrucÅ£iunii), Mozes Gaster, Mite Kremnitz ÅŸi alÅ£ii. Prin 1882 încep să ia parte la reuniunile societăţii ÅŸi ardelenii Gh. BariÅ£iu ÅŸi Al. Roman. * În aprilie acelaÅŸi an, Eminescu citeÅŸte „Luceafărul“, poem care va fi publicat în Almanahul Societăţii „România Jună“, din Viena. * Cum se ÅŸtie, în 1885 Maiorescu predă revista „Convorbiri literare“ unui grup de tineri care îi cîÅŸtigaseră încrederea: S. MehedinÅ£i, C. Rădulescu-Motru, P.P. Negulescu, P. Eliade, M. Dragomirescu. Åži ei vor asista la ÅŸedinÅ£ele „Junimii“. * În amintirile sale, Cerkez reÅ£ine cîteva evenimente importante. Astfel, în vara anului 1890, la vîrsta de 71 de ani, Vasile Alecsandri moare, la moÅŸia lui de la MirceÅŸti. Memorialistul îi face un emoÅ£ionant portret: „Era de statură mijlocie, cu o coroană de păr în jurul capului, cu o mustaţă groasă ÅŸi cu fruntea lată. Era plin de vorbă. O seară întreagă ne-a povestit anecdote din timpul fugii lui în Bucovina, din 1848“. * BineînÅ£eles că nici Eminescu nu putea lipsi din amintirile lui Cerkez: „Unul din obiÅŸnuiÅ£ii de la d-nul Maiorescu era bietul Eminescu; parcă-l văd încă: de statură solidă, figura mare, fruntea înaltă ÅŸi plină, mustăţi mici, negre ÅŸi tunse, privirea bună. L-am auzit citind «Luceafărul» ÅŸi, într-o seară, cînd Alecsandri ÅŸi Odobescu erau de faţă, «Scrisoarea a III-a», unde, după ce face tabloul epocii lui Mircea cel Bătrîn, trece la tabloul epocii colectiviste. (Este vorba de epoca «roÅŸilor», cum mai erau denumiÅ£i liberalii, duÅŸmanii lui Eminescu)“. * Un alt portret al lui Eminescu: „L-am întîlnit încă de vreo cîteva ori, cu cîteva zile sau săptămîni înainte de a cădea, de-a doua oară, bolnav. Se mai îngrăşase ÅŸi îÅŸi răsese mustăţile, era ca un popă catolic. Åžedea, pe atunci, într-o căsuţă, pe Str. Åžerban-Vodă“. * Åži lui Caragiale îi schiÅ£ează Iancu Cerkez un portret: „Drept contrast, Caragiale era înalt, figura lungă, mustăţi mici ÅŸi ochelari pe un nas cam lung, cam borcănat. Foarte gureÅŸ, foarte spiritual ÅŸi glumeÅ£, dar comun. L-am auzit citind frumoasa comedie «O scrisoare pierdut㻓. * Iată ÅŸi alte figuri rămase în eternitate: „Tot la dl. Maiorescu i-am întîlnit pe Iacob Negruzzi, fondatorul «Convorbirilor literare»; pe dl. HaÅŸdeu – uscat, cu fruntea enormă ÅŸi cu accent pronunÅ£at moldovenesc. Citea pasaje din «Magnum etimologicum». I-am mai văzut pe transilvăneanul Slavici, pe poetul Vlahuţă, urît ÅŸi neÅ£esălat, pe tînărul Duiliu Zamfirescu“. * Maiorescu a dat un banchet, în casa lui din Str. Mercur, în onoarea marelui tragedian Ernesto Rossi, care tocmai triumfase pe scena Teatrului Mare. Eminescu nu venise, pe motiv că nu era bine îmbrăcat. Veniseră, în schimb, alÅ£ii: Caragiale, Slavici, soÅ£ii Kremnitz, Th. Rosetti. În total, vreo 50 de persoane. * Iată cum se Å£ineau ÅŸedinÅ£ele „Junimii“, acasă la Maiorescu: „Lecturile începeau la 9,30, seara. După citire, veneau discuÅ£iile ÅŸi criticile lucrării. În general, dezbaterea era începută de Maiorescu. Intrau, apoi, în scenă: Caragiale, Negruzzi, Odobescu, P.P. Carp, ÅŸi-Å£i era drag să asculÅ£i diferitele obiecÅ£iuni făcute de oameni în adevăr culÅ£i, care vorbeau despre ce ÅŸtiau, nu băteau cîmpii, ca mulÅ£i alÅ£ii. Era o plăcere cînd începea vreo dispută între d-nii Carp ÅŸi Maiorescu. Cu aceste petreceri intelectuale trecea de miezul nopÅ£ii ÅŸi nu-Å£i venea să mai pleci“. * În sfîrÅŸit, iată ÅŸi o descriere a casei lui Maiorescu, aÅŸa cum a văzut-o Iancu Cerkez: „Aceste serate se Å£ineau în frumoasa căsuţă a domnului Maiorescu, din Str. Mercur nr. 1, la colÅ£ cu PoÅŸta Veche. Erau deschise camera de lucru, înconjurată de o bibliotecă, avînd un birou de stejar la mijloc, ÅŸi salonul de alături, foarte mobilat ÅŸi ornat cu cîteva busturi – Schoppenhauer, Poe, Venus din Milo. Dintr-un salonaÅŸ, dădeai într-o lojă sau o terasă acoperită, ce da într-o grădiniţă plină de verdeaţă ÅŸi boschete de trandafiri. Acolo îi plăcea lui Maiorescu să lucreze dimineaÅ£a. Prînzurile ÅŸi serile la acest savant ÅŸi eminent bărbat al ţării sînt printre cele mai agreabile amintiri ale mele“.

PAUL SUDITU

Share |

Articol vizualizat de 2266 ori

Afisari

16 Iun 2014

Comenteaza acest articol



Trebuie sa fiti logat pentru a comenta acest articol.