Lecturi la lumina ceaiului...

Doi mari artişti, oameni de caracter Bravo, Nae! Bravo, Vasile!

Nu demult, într-o după-amiază, butonînd telecomanda televizorului, am dat, întîmplător, peste o emisiune în care apăreau cei doi binecunoscuţi actori de comedie: Nae Lăzărescu şi Vasile Muraru. Un cuplu pe care-l apreciez nu numai pentru talentul incontestabil, realitate confirmată de succesul repurtat în multele mii de spectacole susţinute, ci şi pentru munca exemplară, pe care cei doi artişti o depun pentru reuşita acestora. În ultimă instanţă, efortul lor vizează, de fapt, calitatea spectacolului. Ori, trebuie să recunoaştem, cuplul comic Nae şi Vasile nu şi-a dezamăgit niciodată publicul.

De data aceasta, m-am oprit la programul televiziunii particulare tocmai pentru că doream - şi ştiam - că, fie şi pentru cîteva minute, mă voi amuza copios, aşa cum s-a întîmplat, de atîtea ori, urmărindu-i. Mereu la curent cu tot ce se întîmplă nu doar în jurul lor, ci şi, peste tot, în ţară, ba chiar, nu de puţine ori, şi dincolo de hotare, Nae Lăzărescu şi Vasile Muraru au talentul şi inteligenţa necesare, dar şi capacitatea de a sesiza esenţialul şi eventualul mesaj al evenimentelor la care asistă. Apoi, din toate acestea, extrag ceea ce ei consideră că merită şi trebuie transmis oamenilor, în stilul lor hazliu, inconfundabil. Şi o fac bine, am putea spune, chiar în chip magistral. Spre cinstea lor şi bucuria noastră. Ţinem să facem această subliniere, întrucît, de la o vreme, ni se prezintă, mai ales pe posturile TV, o mulţime de programe neinteresante. Mai mult chiar, sînt oameni care consideră că unele dintre acestea ar fi de-a dreptul nocive.

În după-amiaza cînd am surprins imaginea celor doi la TV, a fost vorba de cu totul altceva. Pentru că, atunci, am descoperit, cu bucurie, calitatea lor de oameni cinstiţi şi curajoşi, care ştiu să-şi aprecieze, cu corectitudine şi obiectivitate, colegii şi oamenii de condei cu care au colaborat. Cu precădere în perioada „anterioară“.

În emisiunea la care mă refer, moderatorul, un tînăr care, în decembrie 1989, nu cred că avea mai mult de 15-16 ani, vrînd să demonstreze că „pe vremea lu’ Ceaşcă“ au fost artişti şi scriitori care-l preamăreau pe Nicolae Ceauşescu nejustificat, a făcut trimitere la poetul Corneliu Vadim Tudor şi la alţi cîţiva oameni de litere. Au fost prezentate chiar şi cîteva secvenţe dintr-un filmuleţ, în care Vadim – azi, unul dintre europarlamentarii României la Strasbourg - recita o poezie închinată fostului şef al statului. S-a încercat, apoi, un dialog, prin care se urmărea ca ambii invitaţi, vădit provocaţi de moderator, „să-şi dea drumul la gură“, pentru a vorbi nu numai despre cenzura din acea vreme, ci şi despre ,,situaţia de mizerie generală” în care munceau şi trăiau atiştii, poeţii ş.a.m.d. Tentativa nu a reuşit. Răspunsurile celor doi invitaţi n-au ,,picat” pe ceea ce îşi dorea moderatorul. Din contră, cînd a auzit, el, cît cîştigau cei doi comici într-o noapte, la o reprezentaţie, a rămas uimit. La un moment dat, chiar a exclamat: ,,Păi, banii ăştia, mama, care lucra într-o fabrică, nu-i încasa în două luni!”.

„Eram solicitaţi, dar şi bine plătiţi, aveam perioade şi sezoane întregi foarte bogate. Acum, taxe, impozite...şi ne alegem cu mai nimic. La noi, criza nu trece niciodată! Cenzura? Era, dar făceam noi ceva şi-o fentam. Oricum, mesajul tot pleca spre spectatori şi telespectatori. Oamenii de la Cenzură tăiau, noi schimbam, adăugam. Pînă la urmă, spectacolul ieşea tot cum vroiam noi...Dar şi cum doreau ei. În final, toată lumea era mulţumită...“. Cam aşa au prezentat lucrurile Nae Lăzărescu şi Vasile Muraru, rîzînd şi amuzîndu-se, aşa cum o fac ei de obicei.

S-a adus vorba şi de pericolul, invizibil, al Securităţii, legîndu-l, nu ştiu cum, de numele lui Vadim. „Nu, nu! Din contră, cu Vadim ne-am amuzat de multe ori pe seama ei“, a replicat imediat Vasile. Apoi, a continuat cam aşa: „Vadim cunoştea şi spunea multe bancuri cu miliţieni şi securişti, atrăgîndu-ne, însă, atenţia că Securitatea era cam peste tot...“.

Văzînd cum evoluează dialogul cu cei doi oaspeţi ai emisiunii, adică departe de ceea ce ar fi vrut el, tînărul şi ranchiunosul moderator, care ţinea cu tot dinadinsul să-i găsească un nod în papură lui Vadim, a mai invitat pe cineva în platou. A sperat, probabil, că, în felul acesta, îşi va încheia emisiunea cu bine.

Reflectînd la cele petrecute, mă întreb: De ce oare, iată, nişte artişti precum Nae Lăzărescu şi Vasile Muraru pot fi corecţi, avînd tăria să spună adevărul despre „perioada anterioară“, iar alţii, stăpîniţi de gînduri şi preocupări meschine, de moment, n-au nici măcar curajul să-l rostească? Din contră, asemenea oameni, cum prind un moment, pe care-l consideră prielnic pentru a băga cîte o strîmbă, trec imediat la fapte. Ba chiar cu nonşalanţă, gîndindu-se, desigur, la banii pe care-i vor încasa, drept răsplată, de la patron. Avem toate motivele să credem că, în curînd, cînd se va da startul la campania electorală, vom fi, din nou, asaltaţi de tot felul de invenţii şi aiureli, minciuni şi etichetări, pe care „adversarii politici“ le vor lansa pe piaţă. Se anunţă bîlci mare!

Vasile Ion Dumitru