Lecturi la lumina ceaiului...

Din prostie, România îşi exportă valorile

Să te ferească Dumnezeu de dimineaţa în care te trezeşti şi te crezi geniu, fără să ai habar că genialitatea are preţul ei. Cam aşa se întîmplă cu toţi neica-nimeni, numiţi, peste noapte, în posturi de conducere. Avînd în vedere că indiferent de profesie, toţi tinerii pleacă peste hotare, înseamnă că n-am tras lozul norocos, născîndu-ne în România. Este sub demnitatea unui om care se autointitulează „om de artă“ să conducă o instituţie de cultură, în contextul în care el n-are habar şi face totul după bunul plac. Este cunoscut faptul că în lume, în ceea ce priveşte teatrul liric, se înregistrează o mare criză de tenori, pe care noi îi avem, dar îi lăsăm să se piardă în timp, căci aşa vor conducătorii noştri. Ataşez acestui articol o scrisoare din Israel, în care un iubitor de muzică clasică trimite, pe adresa Operetei bucureştene, o scrisoare de admiraţie şi o invitaţie unui tînăr tenor, cu o voce de excepţie. Cel ce o expediază este una din cele mai mari personalităţi ale arhitecturii mondiale, şi anume Emy Braier. Tînărul tenor invitat se numeşte Oliver Popa, este colaborator al Operetei, însă nimeni nu îi acordă mare atenţie, căci aşa se întîmplă la noi. Punct. N-are pile, pentru că a crezut că harul îi este suficient. De curînd, un juriu „priceput“ a organizat un casting la Operetă, pentru musicalul „Rebecca“, de Michael Kunze şi Silvester Levay, casting la care s-a prezentat şi tenorul Oliver Popa. Evident că a fost refuzat. Ceea ce, însă, nu ştie distinsul juriu este faptul că Oliver Popa cîntă deja în musicalul „Rebecca“, în diverse oraşe europene, chiar şi în Sao Paulo – America Latină, iar acele săli de spectacol aparţin rudelor mele. Cu această ocazie, ai aflat, drag juriu, unde cîntă Oliver Popa? Doamne, ce mici sînteţi! De ce unii oameni se bagă unde nu se pricep? Poate din orgoliu prostesc. Nişte cabotini. Cabotinul are drumul blocat, geniul are drum fără întoarcere, el îşi ia talentul, părăseşte scena direct în Ceruri. Cînd nu te pricepi, e greu să dai o notă pentru un talent. Trăinicia şi respectul pentru artă le dă numai talentul, iar ura şi incompetenţa n-au ce căuta în cultură. Aflarea în treabă este isprava omului neputincios, spunea Petre Ţuţea.

Sofia BrânduŞ-Ittescu