Lecturi la lumina ceaiului...

Cum voi arunca televizorul pe fereastră

Cutremure, inundaţii catrastrofale sau vreo iarnă cumplită?... Foarte bine! A murit un mare poet, au ars nişte copii într-o maternitate, sau un descreierat şi-a căsăpit familia cu toporul?... Exact ce ne trebuia! Război în lumea arabă, prin manipularea populaţiei pentru o aşa-zisă democraţie de tip american, greve şi demonstraţii ţinute în dorul lelii pe la noi, sau un analfabet a ajuns staroste la Cultură (Adrian Iorgulescu: „Eu, ca şi ministru...“)? Vă dorim o noapte de vis! Nici o nenorocire nu mai e posibilă, astăzi, dacă nu e popularizată la televizor, chipul sub care globalizarea ne intră în casă, pe uşa larg deschisă. Se poate bănui că însăşi Televiziunea pune la cale aceste grozăvii, numai ca să-şi justifice existenţa. Veştile bune nu mai interesează pe nimeni şi, de aceea, trebuie eliminate din toate programele. Cataclismele naturale, cu sute de mii de morţi şi dispăruţi, degradarea umană dusă dincolo de orice închipuire şi, poate, chiar sfîrşitul lumii n-ar mai avea vreo importanţă dacă n-ar fi date pe sticlă. Din străvechiul slogan cu ,,pîinea şi circul” aruncate noroadelor, astăzi, n-a mai rămas decît circul modern: Televiziunea, care ţine loc şi de pîine, o pîine tot mai scumpă. Dar, pentru asta, capitalismul sălbatic, pilonul de bază al globalizării, avea nevoie de cetăţeni-roboţi, lesne de manipulat, deci, victime sigure în lupta inegală cu mediocritatea. Şi i-a format, uzînd de o armă teribilă, care funcţionează fără greş de vreo două decenii încoace – informaţia. Aşa s-a ajuns la situaţia în care acela care deţine informaţia are şi Putere. Păi, cum vine asta? Dacă anunţi, zi şi noapte, că Iri a divorţat de Moni, înseamnă că ai Puterea? Da, înseamnă! Fiindcă diversiunea cu războiul mediatic dintre cei doi nesatisfăcuţi este o excelentă perdea de fum, care ţine gloata în casă taman cînd e programat un mare miting de protest în Capitală, o tîmpeşte şi o face să nu mai vadă realităţile dureroase din ţară. Spre bucuria Puterii portocalii, să zicem, care, astfel, se vede eternizată la cîrma unei naţiuni. Ai ajuns la limita asocialului şi a frustrării combinate cu sentimentul raté-ului? Nu-i nimic, deschide televizorul şi vei descoperi un mare adevăr: Televiziunea ne scuteşte să mai gîndim şi să fim deştepţi. Păi, cînd îi vezi pe Moni, înconjurată de zeci de admiratoare, care îi cer autografe, şi pe Iri, asaltat de cerşetori în faţa Tribunalului din Buftea, nu-ţi vine să-ţi tragi palme? Dar dacă lucrurile vor merge tot aşa, n-ar fi de mirare să auzim că pe respectivii i-a călcat tramvaiul taman în liftul de la Izvorani, întrucît gelozia mediatică nu are limite. „Nu aruncaţi gunoaiele, din ele se fac emisiuni de Televiziune!“, spunea, odată, un cunoscător al domeniului, gîndindu-se, poate, la emisiuni precum „Noră pentru mama“, „Trădaţi în dragoste“, la serialul Elodia sau la preferinţele lui Cristi Borcea în materie de manele. Ajunşi aici cu discuţia despre calitatea mizerabilă a emisiunilor de Televiziune, se cuvine să atacăm şi aspectul comercial al afacerii – publicitatea. Să nu uităm că banul este expresia supremă a Puterii. Astăzi, copiii învaţă la şcoală că transmiterea unei informaţii se numeşte comunicare. Şi dacă, pe lîngă comunicarea cu Iri şi Moni, mai băgăm şi zeci de minute de publicitate, iată cum am consolidat Puterea însetată de arginţi, prin perfidul instrument numit rating. În zilele noastre, o emisiune de cultură (cu Eminescu, să zicem) are rating 0 şi, în consecinţă, zero beneficii din publicitate. De aceea, timp de două decenii, Televiziunea şi-a creat publicul ei, gloata însetată de manele, State Potcovaru sau scandalurile conjugale, aducătoare de mormane de bani. De cancer mai scapi, scapi şi dacă te arunci de la etaj sau nimereşti într-un avion care a luat foc, în aer sau la sol. Dar fără un calup de publicitate, plasat fix în toiul relatării, de la faţa locului, a unui accident de circulaţie, cu sînge pe caldarîm şi maţe-n pomi, preferinţa multor telespectatori, nu scapi nici mort! Iată o caracteristică a lumii moderne – publicitatea, un tsunami mediatic şi sursă de bani mulţi, speculînd tragediile lumii. „Săriţi, România se scufundă sub greutatea propriei corupţii!“ – ne alarmează un politician analfabet, amestecat în contrabanda din vămi. Prins la înghesuială de Dana Grecu, omul dă vina pe alţii, care cică i-ar fi provocat o diversiune, stricîndu-i imaginea (sic!). Dar o face pe bucăţi, din cauza şamponului „Head & Shoulders“, care te scapă de mătreaţă, sau a pastei de dinţi „«Colgate-Total», o gură mai sănătoasă“. Eşti o introvertită cu mulţime de inhibiţii şi ai ajuns o plăpîndă şi o sfioasă? Nici o problemă: vitaminele, care colcăie în sucul de roşii, îţi vor fi de mare folos. Ai fost dat afară de la slujbă, copilul ţi-a rămas repetent ori, poate, nevasta te înşeală? Totul se va duce ca un fum, dacă foloseşti „Tranz-Activ“, care îţi dă o poftă de viaţă extraordinară, aşa cum i s-a întîmplat lui Bulă la un parastas, unde s-a trezit cu o dorinţă sălbatică de procreere. Fiţi oameni de caracter numai în reţeaua „Cosmote“, aducătoare de reduceri de pînă la 20%. Numai aşa vă salvaţi sufletul, renunţînd să mai visaţi la ceva în această viaţă. Cei ce ştiu că nu ştiu, ştiu mai multe decît cei ce nu ştiu că nu ştiu. Şi asta datorită Televiziunii. Ce s-ar alege de noi, dacă n-am fi informaţi la timp că, în Pădurea Rîioasa, două bande de ţigani s-au măcelărit cu săbiile şi topoarele pentru o fetişcană promisă unui ursar bătrîn, la care ea a renunţat, preferîndu-l pe vînjosul Semafor, abia ieşit, stătut, din puşcărie? Acest eveniment a fost punctat cu reprize de reclame la „Încercaţi iaurtul cremos cu gust de căpşune“, sau şlagărul cu „Maşina de spălat trăieşte mai mult cu «Calgon»“. Mircea Eliade spunea că un popor oprimat supravieţuieşte, în primul rînd, prin cultura lui. Referirea se făcea la cei 50 de ani de comunism, cînd, totuşi, s-a făcut cultură. Dar astăzi, după două decenii de libertate şi, paradoxal, de subcultură, cu Florin Salam, prin ce s-ar mai putea salva Poporul Român? Nu e departe ziua cînd o vom auzi la televizor pe Rodica Culcer parafrazîndu-l pe Eugen Ionescu: „Stimaţi telespectatori, întrerupem aici dialogul cu Traian Băsescu, deoarece, peste 5 minute, va veni sfîrşitul lumii. Pînă atunci, vă oferim o pauză de publicitate...“.

Paul SudiTU