Basarabia şi Bucovina – două lacrimi pe obrazul Europei

În anul 1967, elevul de liceu Corneliu Vadim Tudor cerea public Unirea Basarabiei cu Patria-Mamă!

Odată însă am tremurat rău de tot, mă aşteptam să plătesc scump nesăbuinţa mea, dar evenimentul n-a stîrnit vîlvă, datorită înţelepciunii participanţilor la şedinţă (Cenaclul George Bacovia - nota red.) Corneliu Vadim Tudor, elev în ultimul an de liceu, ne-a adus un grupaj de poezii. L-am invitat să citească, fără să i le fi văzut mai înainte. Foarte corect, el m-a întrebat: „Le-aţi citit?" „Nu, dar cred că nu ai «şopîrle» în ele". „Ba da, şi n-aş vrea să vă bag în bucluc profitînd de buna dumneavoastră credinţă". „Atunci, le citesc". Una dintre poezii era vădit pentru Basarabia: coasta care-i lipsea României! Să-l opresc? Ar fi fost o dovadă de laşitate, i-am făcut semn că sînt de acord. Mă temeam de scandal. Mai ales de gura lui Mihail Cosma, socotit filorus, cu mama rusoaică şi tata român. Dar Cosma s-a dovedit un om de caracter. A luat cuvîntul, analizînd poezia din punct de vedere literar, fără însă a face vreo referire la conţinut. Am răsuflat uşurată la încheierea şedinţei. N-am discutat niciodată cu Vadim despre momentul acela. Cînd am aflat că-i oltean, că nu avea nici o legătură de sînge cu Basarabia, l-am preţuit şi mai mult, felicitîndu-mă că am reuşit, măcar atunci, să-mi înving pentru cîteva clipe frica.

VERA HUDICI

(Fragmente din volumul „Copilul din văzduh",

Editura „Demnitatea Naţională", Bucureşti, 1995)