Basarabia şi Bucovina – două lacrimi pe obrazul Europei

Dezvăluiri senzaţionale cu privire la crimele lui Stalin (7)

Subliniem faptul că la data cînd Stalin cumpăra documentele pregătite de Heydrich, NKVD-ul avea, şi el, definitivat propriul dosar incriminator la adresa lui Tuhacevski – se arată în „L’utopie au puvoir“, scris de Michel Seller şi Alexandr Nekrich (Paris, Kalman-Levi, 1982). Ca ofiţer politic de rang superior, Malenkov nutrea, ca şi Voroşilov şi Budionîi, o profundă antipatie faţă de ofiţerii „aristocraţi“, cum erau Tuhacevski, Iakir, Uborovici şi Gamarnik, care aveau o vastă cultură generală şi militară (Medvedev Roy, Chruschev Garden City, New York; Anker Press/ Doubledey, 1983).

La exact o lună de la perfectarea tîrgului cu nemţii în privinţa documentelor, mai exact la 11 iunie 1937, lumea a fost stupefiată de comunicarea Agenţiei TASS, potrivit căreia mareşalul Tuhacevski şi alţi 7 generali au fost judecaţi şi condamnaţi la moarte de Tribunalul Suprem al URSS, sentinţa fiind executată fără întîrziere. Acuzaţilor li s-a reţinut în sarcină încălcarea îndatoririlor ca militari, încălcarea jurămîntului şi comiterea faptei de înalte trădare faţă de URSS în favoarea unei puteri străine: „În cursul anchetei s-a stabilit că inculpaţii, împreună cu primul locţiitor al Comisarului pentru Apărare, Gamarnik, care s-a şi sinucis, au fost în contact cu cercurile militare dintr-o ţară străină şi au promovat o politică antisovietică. În favoarea acelei ţări, inculpaţii au desfăşurat o activitate de spionaj. Activitatea lor avea drept scop înfrîngerea Armatei Roşii în eventualitatea în care ţara ar fi fost atacată. Ultimul ţel al acuzaţiilor a fost restaurarea puterii moşierilor şi capitaliştilor. Toţi acuzaţii au făcut mărturisiri complete“. Deci, toată lumea cunoştea situaţia pînă la cel mai mic amănunt, numai Hruşciov nu ştia, aflînd din presa străină. Tuhacevski ar fi afirmat în faţa instanţei de judecată că doreşte să i se spună lui Stalin că el, dictatorul, este duşmanul poporului şi al Armatei Roşii şi că este un criminal, cum lumea nu a cunoscut încă (Harriman, V. Averrel America and Russia in a Changing World. A half Century of personal Observation Garden City, New York).

În ciuda timpului scurt, care s-a scurs pînă la executarea sentinţei, Tuhacevski a scris un studiu, de circa 300 de pagini, în care prevedea, în mod surprinzător, că Germania va ataca URSS în primăvara anului 1941 cu 200 de divizii mobile – ne dezvăluie Jukov într-o lucrare din 1969. Executarea lui Tuhacevski s-a făcut de către un pluton comandat de fostul său camarad, mareşalul Blücher, care va fi, şi el, judecat şi condamnat la moarte un an mai tîrziu, în septembrie 1938 (Ogonioc, sept.-dec. 1989).

Execuţiile, arestările, îndepărtările din funcţii a mii şi mii de ofiţeri au continuat, dovedindu-se astfel că Stalin a distrus întregul nucleu de comandă al armatei, cu 3 ani înainte de atacul Germaniei asupra ţării sale. Stalin nu l-a cruţat nici pe eroul naţional V.K. Blücher, mareşal al Uniunii Sovietice, acesta fiind arestat la 22 octombrie 1938. A fost închisă, de asemenea, şi soţia sa, Glafira Luchinicina. Pe acesta l-a interogat însuşi Beria, fiind acuzat de trădare de patrie şi de intenţia de a fugi în Japonia.

Mareşalul a respins toate acuzaţiile. Interminabilele interogatorii şi bătăi de joc au afectat sănătatea acestuia – se arată în lucrarea „Mareşalul Jukov, între legendă şi adevăr“, vol. I, p. 104. La data de 9 noiembrie a încetat din viaţă, în mod tragic. Înainte de război au murit aproape toţi comandanţii de divizii aflaţi în subordinea lui Jukov, toţi comandanţii de corp de armată şi cei ai regiunilor militare în care Jukov şi-a făcut serviciul. Tragedia cadrelor de comandă din armata sovietică, din anii 1937 şi 1938, este strîns legată şi de Voroşilov care, în acea perioadă, deţinea funcţia de Comisar al poporului pentru apărare şi care era mult sub nivelul de pregătire al acelor ucigaşi. Chiar Jukov declară că a surprins multe discuţii contradictorii ale acestuia cu Tuhacevski, iar cînd a început să fie auzit, n-a mişcat nici măcar un deget în apărarea lui, deşi îi era locţiitor (...).

În URSS răzbunările, nedreptăţile şi înlăturarea adversarilor potrivnici nu încetaseră nici după moartea lui Stalin ci s-a continuat aceeaşi politică. La 15 martie 1968, mareşalul Jukov a fost pus în retragere, măsură fără precedent în URSS la nivelul acestui grad militar. Concluzionînd, putem spune că Stalin n-a fost singurul mare criminal, autor al genocidului împotriva propriului popor, ci a fost sprijinit şi încurajat în săvîrşirea crimelor, fără precedent în istorie, de toţi sau aproape de toţi factorii de răspundere care l-au înconjurat.

Sfîrşit

Colonel mag. (r) Vintilă Barbu,

Doctor în Drept