Basarabia şi Bucovina – două lacrimi pe obrazul Europei

Antologia pamfletului românesc BLESTEM

Bate-i, Doamne, pe duşmanii mei

Dă-le plagă biblică, Părinte

Ca un cancer cu ciorchinii grei

Cresc pe trupul Ţării noastre sfinte.

Eu privesc cu silă şi dezgust

Cum pîndeşte haita lor grozavă

Capul lor lombrozian şi-ngust

Fierbe ca un ceainic cu otravă.

Iar în zori, şacalii năvălesc

Buimăciţi, cu botul plin de sînge

Şi-n complotul antiromânesc

Lacrimi grele Mioriţa plînge.

Eu sînt paratrăznetul curat

Al acestor descărcări de ură

Multe ploi şi jafuri le-am stricat

Vor să-mi pună botniţă la gură.

M-am luptat cu lifte ungureşti

Le-am oprit să-mi rupă-n două Ţara

Chiar şi lăcomiei evreieşti

I-am pus pofta-n cui şi i-am smuls ghiara.

Am făcut cărare printre hoţi

De pămînt am dat cu toţi borfaşii

Doamne, Tu, care ne vezi pe toţi

Nu mă părăsi, îndrumă-mi paşii.

Duc pe umeri crucea unui neam

Care-a înfruntat prin veac urgia

Blestemat eram de nu purtam

Bătălia pentru România.

Ştiu prea bine toţi românii mei

Că sînt drept ca stînca în furtună

Iar vermina unor bieţi pigmei

Niciodată n-o să mă răpună.

Şirul de martiri sacrificaţi

S-a oprit şi-n faţa casei mele

Fiţi de-a pururi binecuvîntaţi

Răzbuna-voi patimi şi drapele.

Daţi-mi din tăria voastră azi

Din fîntîni de ochi vreau apă vie

Ca o stea înfiptă-n vîrf de brazi

Luminaţi-mi calea prin urgie.

La răscruce grea e-al meu popor

Precum cerbul prins într-o capcană,

Iar sămînţa Cozii de Topor

Îi presară sare peste rană.

Amăgindu-mi neamul cu minciuni

Ca pe-un trib cu sticle colorate

Umblă unii creanga, de nebuni

Revărsînd mizerii prin Cetate.

Ne făgăduiesc un colţ de rai

(Dar ne fură Ţara cu bucata)

Ne promit un alt nivel de trai

(Cu ce preţ? Ne-au dezarmat Armata!)

Ipocriţi, murdari şi farisei

Ei ne ard la palmă cu vergeaua

Toţi calicii vin şi se dau zmei

I-am primit - şi ne-am găsit beleaua!

Ne-au furat trecutul, nici un drept

Nu mai au în ţara lor românii,

Mai că-ţi vine să îi iei de piept

Şi să strigi: „Hai, valea, că pun cîinii!".

Am ajuns la noi acasă slugi,

Prizonieri milogi pe timp de pace

Precum nişte vechi perechi de blugi

Ţara nu-i la modă şi nu place.

A fi patriot? Nebun curaj!

La spital cu naţionaliştii !

(Dar acasă, ţin un alt limbaj

Ei au voie - Bill, şi Jacques, şi Pişti).

Şi măcar mai bine de-am trăi,

Şi măcar de n-am dormi pe paie,

Dar cerşesc părinţii la copii

Şi bătrînii caută-n gunoaie.

Şleahta de agenţi şi puşcăriaşi

Ce-au venit prin forţă la Putere

Necinstiţi şi cruzi, tîlhari şi laşi

Ne sting setea cu oţet şi fiere.

Asta-i tot, eu nu îi mai suport

Mor cu ei de gît şi vor da seama

Împărţind o Ţară ca pe-un tort

Ei şi-au dat pe faţă azi arama.

Şi nu-i ziuă de la Dumnezeu

Să nu mă vîneze toţi hăitaşii

Ca pe-un monstru m-au pictat, mereu

Mi-ar răpi din leagăn copilaşii.

Şi de ce? Ce crimă am făcut?

Am spus adevărul cu glas tare

Dar pe cei ce cred în Belzebuth

Adevăru-i arde şi îi doare.

Asta-i soarta pentru toţi acei

Care-au îmbrăcat cămaşa morţii -

Bate-i, Doamne, pe duşmanii mei

Prapuri să le pui în faţa porţii.

Zvîrle, Tu, pucioasă din Înalt,

Lepră şi holeră, ploi de broaşte

Dintr-un mal de Styx în celălalt

Fă-i mînia Ta a o cunoaşte.

Pedepseşte-i crunt pe satanişti

Fiindcă-s răi şi Te hulesc cu patos

Iar atunci voi şti că Tu exişti

Şi am s-aprind o candelă la Athos...

CORNELIU VADIM TUDOR

(Text reprodus din „România Mare“, nr. din 20 oct. 1995)