Atitudini * Polemici

Un rechizitoriu în Tribunalul Istoriei

Motto: „Va veni ziua în care şi pietrele vor vorbi adevărul!” (Mihai Eminescu,1877)

„Sau punem pumnul în pieptul furtunii, sau pierim!” (Avram Iancu, 1848)

În sfîrşit, a fost elaborat şi pus într-o carte impresionantă, cu cifre şi judecăţi care ard şi acuză, pentru a sta în faţa unei prezumtive instanţe supreme – Tribunalul Istoriei –, rechizitoriul la adresa unor regimuri politice şi a guvernelor lor, ieşite din ruleta „pleacă ai noştri vin ai noştri ...”. După lovitura de Stat din decembrie 1989, în numai 2 decenii, acestea au adus Ţara în cea mai grea şi mai periculoasă situaţie-limită, aşa cum reiese din cuprinsul volumului ,,Holocaustul împotriva românilor”, semnat de dr. Gheorghe Funar (Ed. Gedo, Cluj-Napoca, 2011).

Omul politic Gheorghe Funar, fost primar în inima Ardealului şi fost senator în forul suprem al Ţării, care a cunoscut şi cunoaşte bine ce s-a petrecut de atunci pînă azi pe Golgota naţiunii, liderul politic care, în cunoştinţă de cauză, a atras permanent atenţia, prin demonstraţii ce nu pot fi contestate, asupra acestor erori, oferind totodată, cu bună credinţă, soluţii de îndreptare a lor, de oprire a tăvălugului distrugător, şi-a asumat răspunderea întocmirii unui asemenea rechizitoriu, pornind de la dezvăluirea obiectivelor strategice ale răului care macină zi de zi România profundă. Autorul le prezintă cu claritate şi fermitate, fiind, ca secretar general al unui partid politic, în drept să-şi spună opinia constructivă despre modalităţile de depăşire a acestui impas, despre viitorul naţiunii, al poporului suveran.

Obiectivele strategice ale răului, patronate de o cîrdăşie formată din factori externi şi interni, sînt sintetizate în titlul cărţii - ,,Holocaustul împotriva românilor”,  ele avînd ca punct final (post-holocaust): „Israel în România”.

Pentru a prezenta cuprinzător această carte ar trebui scris încă un volum, doar citînd-o şi comentînd-o. N-o vom face. Lansăm, însă, un apel către conaţionalii noştri, care încă mai au în ei simţire naţională şi voinţa de a întreprinde tot ce depinde de ei pentru oprirea răului, precum şi către toţi oamenii de opinie şi cu judecată dreaptă: Căutaţi această carte şi studiaţi-o! Apoi, în cunoştinţă de cauză, convinşi fiind de argumentele prezentate, reuniţi-vă forţele într-un efort general, destinat renaşterii naţionale. Liderul politic Gheorghe Funar, în cartea sa, nu cheamă la răzmeriţă, la violenţă împotriva vinovaţilor. Credincios valorilor democratice, domnia-sa scrie: „Jocurile de-a Puterea şi Opoziţia post-decembristă pot şi trebuie oprite în mod paşnic, prin ieşirea în stradă pentru libertate, locuri de muncă şi prosperitate” (p. 675).

Profesorul Gheorghe Funar, avînd în faţă efigia lui Avram Iancu şi pe aceea a lui Mihai Eminescu, nu alege vorbele care îi „înăspresc” fraza şi stilul, pentru că, după cum spunea Geniul nostru naţional, nu vorbele sînt aspre, ci adevărul pe care ele trebuie să-l comunice este aspru, arde şi acuză.

Imaginile coperţilor întregesc şi sintetizează conţinutul lucrării, iar motto-urile, înscrise pe fond Tricolor, orientează, direcţionează. În sfîrşit, dedicaţia pusă pe fila de gardă este revelatoare şi, totuşi, optimistă: „Dedic această carte Poporului Român, urmaş al Poporului Primordial – tracilor, geţilor şi dacilor –, Adevăratul Popor Ales de Bunul Dumnezeu, care a trăit, mai bine de 10.000 de ani, în Dacia Edenică şi care va dăinui în Dacia Mare, în Grădina Maicii Domnului”.

Conf. univ. dr. G.D. ISCRU