Atitudini * Polemici

Tabletă Gheorghe Tomozei, poetul filelor din calendar mereu înnoite

Editura „Scripta“, din Bucureşti, publică în anul 1995 volumul de poezii „Un poet din Tibet“ (1993-1994), semnat de Gheorghe Tomozei. Sîntem convinşi că editura a făcut acest gest nu pentru a scoate bani, ci din iubire şi dragoste faţă de poet, care şi-a îndrăgit cititorii şi i-a respectat, dăruindu-şi mare parte din viaţă literaturii. Poezia sa are deja un statut bine definit în lumea liricii noastre, remarcîndu-se printr-un condei profesionist, cu îndemînări luminoase întru energii creatoare de aleasă forţă metaforică. Probabil, Gheorghe Tomozei era conştient că incomodează datorită talentului său literar pe mulţi dintre confraţii săi, fie vîrstnici, ori ceva mai tineri, fără să simtă în vreun fel povara unora care nu-l aveau la inimă. Aşadar, truditor la cărţile sale, nu s-a simţit marginalizat în urma injuriilor aduse de unii şi de alţii. După revoluţia din decembrie, şi-a văzut de poezie aşa cum a deprins, pînă în ultima clipă a vieţii sale. Iată un exemplu de ţinută artistică aparte, privind arta scriitoricească a unui autor născut pentru o asemenea muncă spinoasă: „Eu mă slujesc din fluturi/Ca Vechii, de elefanţi,/ Cîştig războaiele (altora)/ Şi mă pot întoarce într-un vers întrerupt/ Ca alţii, la casă şi la muiere, / Eu...“ (pag. 7).

Gheorghe Tomozei nu trebuie invidiat pentru refugiul său în codrii poeziei, ci trebuie ca poezia sa să fie scoasă din desişul codrilor, cu imagini de o claritate specifică oamenilor îmbătaţi de licorile muzelor: „Nu visul. Acum şi somnul/ Mă roade.// E semn că a naufragiat corabia /Căreia I s-a dat/ Luminat, numele meu./ Văd mîinile/ Ce-mi pipăie craniul/ Sub piele.// În vreme ce zac/ Îngropat în cenuşa/ Muzicii...“). (pag. 69).

Ca fiecare poet, şi Gheorghe Tomozei are ciudăţeniile sale poetice, uneori şi le arată, alteori le ţine ascunse în învelişul trăirilor sale sentimentale, pentru a ni le oferi cu varii prilejuri, aşa cum, iată, se şi întîmplă în poezia ce urmează: „Faţă cu acest început/ De lume/ Eu sînt/ Sunetul de sfîrşit.// Eu:/ Mineralul/ Robotul arhaic.// Sînt încă/ În Atlamira/ Poleit/ Cu alb/ Noroios/ Iar/ Sus/ Literele scrise de Isus...“ (pag.8).

În cele din urmă, citind integral poezia „Eu iubesc“, pag. 71, mărturisim că Gheorghe Tomozei, pentru multă vreme de-aici încolo, va rămîne în conştiinţa cititorilor, poetul filelor din calendar mereu înnoite: „Eu iubesc aceste devastate privelişti,/ Muierile cu buzele pale/ Munţii, cascadele, norii/ De le cumpără streinii în cărţile poştale“.

Ion MACHIDON

Preşedintele cenaclului „Amurg sentimental“