Atitudini * Polemici

În amintirea cîntăreţei Florica Ungur

Prin satele româneşti, cîte o lumină se stinge, încet, în fiecare casă, iar livezile, însufleţite, pînă mai deunăzi, de strălucirea soarelui, îşi pun lacăte grele la porţi. Pleacă artiştii populari din locurile în care au cîntat, după ce au arătat lumii întregi viaţa românilor, tradiţiile şi obiceiurile strămoşeşti. A plecat de curînd şi o aleasă floare, care a lăsat în urma ei daruri bogat înveşmîntate sonor, menite să întregească marea zestre a folclorului românesc: Florica Ungur. Artistă de o mare sensibilitate, care a înţeles pe deplin sufletul românului, cu bucuriile şi amarurile sale, şi care a adus în dar oamenilor cîntecele din Bihor: o comoară strînsă cu migală, evocînd peisaje tulburătoare dintr-un colţ mirific al României şi minunăţii ale sufletului omenesc, cărora cu greu le poate cineva îndepărta misterul. Florica Ungur şi-a purtat cîntul în inimă de munte, în fiecare suflet de om, înălţîndu-şi glasul acolo unde întunericul era prea mare sau rănile erau prea multe. A dorit să adune toate bucuriile muzicii populare pentru a tămădui, oferind publicului cîntecele sale, trecute prin propriile trăiri, spre a-i însenina zilele, cît timp mai este viaţă pe acest pămînt. Însă o suferinţă neîndurătoare, mult timp ascunsă de ochii publicului, a îndepărtat-o de mirajul scenei, rămînîndu-i cea din urmă parteneră de drum. Nimeni nu a putut împiedica deznodămîntul implacabil, dictat de o boală fără de leac. Chiar dacă şi cîntecele au aşteptat-o, consimţind să sufere împreună cu ea trecerea prin acea grea încercare, Florica Ungur nu s-a mai întors. A plecat de lîngă noi acest suflet din sufletul naturii, luînd cu el viaţa unei flori şi o mare voce a cîntecului românesc. Dar amintirea ei dăinuie şi, ori de cîte ori dorul pentru marea artistă ne va pătrunde în suflet, ne vom putea găsi alinarea, ascultîndu-i frumoasele melodii, care au îmbogăţit preţiosul tezaurul al folclorului nostru.

Îi mulţumim Floricăi Ungur pentru creaţiile sale, adevărate mărgăritare sonore, culese de pe meleagurile Bihorului, pentru aceste crîmpeie muzicale, înnobilate de sufletul unei artiste, care a fost hărăzită să înfrumuseţeze trăirile tuturor acelora ce simt româneşte, vibrînd consonant la auzul glasului ei.

Irina Ioana HruşCă