Atitudini * Polemici

FaimoŞii „spioni bănuiţi“ ai lumii de ieri Şi de azi

Shakespeare şi Breban? (3)

Marele actor francez Michel Simon a fost agent secret plătit al Serviciilor Secrete ruseşti. Dezvăluirea a fost făcută în 1992 de către generalul KGB în rezervă Igor Perlin, într-un interviu acordat ziarului ,,Le Figaro”. La vremea respectivă, el nu a nominalizat persoana, referindu-se la acea recrutare în termeni generali, evazivi, explicînd astfel motivul pentru care preferă să-i păstreze secretă identitatea: „Pentru a nu-i ştirbi memoria în rîndul francezilor patrioţi“. Ulterior, însă, au intervenit ziariştii, care, scotocind, investigînd şi făcînd săpături, au scos la iveală numele „trădătorului“. Primul „succes“ în acest sens l-a avut corespondentul la Moscova al săptămînalului francez „L’Événement de Jeudi“. S-a scris că acest ziarist iscoditor ar fi mituit un ofiţer rus, care lucra în cadrul Arhivei KGB.

Şi despre faimosul John Wayne s-a spus şi s-a scris că a fost „spion şi turnător“, lucrînd pentru FBI şi CIA. Cunoscut şi apreciat ca un „fanatic de dreapta“, John Wayne s-a aflat în relaţii apropiate cu Edgar J. Hoover, fostul şef al FBI, care l-a folosit în acţiuni de supraveghere a unor persoane din domeniul cinematografiei, bănuite că desfăşoară activităţi „antistatale“. Mulţi dintre aceşti „antiamericani“ erau etichetaţi de FBI ca „simpatizanţi comunişti“. Printre cei ,,turnaţi” de John Wayne s-au numărat şi cîţiva colegi de breaslă, precum actorul Humphrey Bogart şi scenaristul Daltor Trumbo. Despre toate acestea s-a aflat abia după moartea lui Hoover, cînd i s-a descoperit arhiva personală. Au ieşit atunci la lumină multe faţete urîte ale practicilor şi activităţilor desfăşurate de fostul boss al FBI, inclusiv faptul că ar fi fost homosexual. De fapt, unii au ştiut mai de mult despre această înclinaţie sexuală a sa, dar nimeni n-a avut curajul să facă dezvăluiri, deoarece şantajistul Hoover se afla în posesia multor dosare compromiţătoare.

Fără îndoială, atît în Arhivele diverselor Servicii Secrete, cît şi în literatura de specialitate, se găsesc suficiente date, din care rezultă că multe alte persoane din domeniul artelor şi culturii au lucrat, la un moment dat, într-un fel sau altul, ca agenţi, informatori sau colaboratori, pentru obţinerea de date de interes pentru structurile de informaţii. Unii au fost constrînşi, şantajaţi sau obligaţi să se implice într-o astfel de activitate, alţii au făcut-o de bună voie, convinşi fiind că pot să-i ajute pe cei cărora li s-au adresat, cerîndu-le, la un moment dat, ajutorul. Toţi, însă, au sperat că angajarea lor într-o astfel de muncă, pe cît de delicată şi periculoasă, pe atît de necesară, uneori chiar esenţială, va fi protejată şi apărată cum nu se poate mai bine. Dar, din nefericire, viaţa a dovedit că, uneori, discreţia totală, care ar trebui să protejeze, pentru totdeauna, fiecare caz în care respectivii s-au implicat, de cele mai multe ori, cu bună credinţă, este făcută ţăndări. Fie din cauza unor evenimente şi conjuncturi nefavorabile muncii de informaţii, fie din cauza unor indivizi care, din varii motive, îşi imaginează că, deconspirînd public un agent sau un colaborator al Serviciilor Speciale, înfăptuiesc un act de bravură.

Uneori, asemenea ,,dezvăluiri” se fac dintr-un teribilism deşănţat, sau din dorinţa nestăvilită a unora de a capta atenţia opiniei publice, de ,,a ieşi la rampă” cu un subiect care să producă ... valuri în societate.

Aşa s-a întîmplat, în opinia noastră, în cazul referitor la William Shakespeare, despre care s-a spus că ar fi fost spion. Fără a oferi nici un fel de date în legătură cu această ,,calitate” a faimosului dramaturg (cînd şi cine l-a recrutat, pentru cine a lucrat ş.a.m.d.), Agenţia Reuters a emis ştirea că Marele Will a fost spion, ,,dezvăluirea” fiind imediat preluată de diverse publicaţii şi difuzată apoi, cu voluptate, în întreaga lume. Această ,,bombă de presă”, cu un ecou fantastic, a fost fabricată şi lansată nu demult de Richard Wilson, profesor de literatură la Universitatea din Lancaster, Marea Britanie. Pur şi simplu, el a declarat că dramaturgul renascentist ar fi fost, în acelaşi timp, „spion şi preot catolic” şi că, la un moment dat, ,,s-a aflat şi în pericolul de a fi spînzurat şi măcelărit, iar rămăşiţele lui să fie aruncate în Mare”. Tot datorită Agenţiei Reuters s-a aflat că profesorul Wilson era dispus să cheltuiască peste 20 de milioane de lire sterline pentru a demonstra veridicitatea teoriei sale, el intenţionînd ca, în acest scop, să deschidă un Centru de cercetări care să se ocupe de opera şi activitatea lui William Shakespeare.

(va urma)

Vasile Ion Dumitru