Atitudini * Polemici

Epopeea lui Mircea cel Bătrîn (6)

Începutul Secolului XV s-a ivit sub auspicii favorabile pentru Ţara Românească. În anul 1402, sultanul Baiazid a fost învins şi capturat de Timur Lenk, el pierzîndu-şi în scurt timp viaţa, în prizonierat, după care fiii lui s-au angrenat în aprige lupte pentru tron. Principatele anatoliene, la rîndul lor, s-au desprins de statul otoman, iar popoarele balcanice subjugate au început să se răscoale (1405: Bulgaria, 1407: Albania). În aceste condiţii, Ţara Românească a devenit centrul contraofensivei balcanice împotriva otomanilor, în fruntea acţiunilor de raliere a forţelor din Sud-Estul continentului aflîndu-se marele voievod Mircea. Prestigiul domnului Ţării Româneşti, în acei ani, atinsese un asemenea nivel, încît, în 1403, Manuel II, împăratul de la Constantinopol, în încercarea de evaluare a potenţialilor lui sprijinitori din rîndul unor demnitari otomani, a căutat să afle, mai întîi, părerea lui Mircea, ceea ce indică faptul că existau, deja, anumite legături de colaborare antiotomană.

Acţiunea de atragere a unor noi forţe în coaliţia antiotomană a continuat în toată această perioadă. După o nouă întîlnire cu ,,craiul” maghiar, la Severin, menţionată, la 1406, şi într-un document de danie pentru Mînăstirea Tismana, Mircea s-a împăcat cu despotul sîrb Ştefan Lazarevici, care participase, alături de otomani, la campania din 1394-1395. Într-o diplomă acordată Mînăstirilor Tismana şi Vodiţa, care atesta trecerea, în proprietatea acestora, a unor stăpîniri de pe teritoriul Serbiei, cneazul Lazarevici vorbea de libertatea ce tocmai fusese recîştigată de ţara sa, fapt ce face dovada încheierii unei alianţe româno-sîrbeşti. Cu scopul de a slăbi forţa otomanilor, domnitorul român a stabilit legături şi cu mişcarea de eliberare a principatelor anatoliene Karaman, Djadar (Sinop) şi altele. În felul acesta, domnul Ţării Româneşti a realizat o largă coaliţie antiotomană - care grupa, pe lîngă forţele creştine din Sud-Estul continentului, şi grupările centrifuge din Rumelia şi Anatolia - bucurîndu-se de largul sprijin al masselor populare din Peninsula Balcanică, dornice să înlăture stăpînirea otomană. Iniţiativele lui Mircea sînt menţionate, în cronica lui Mustafa Ali Künhül-Ahbor, ,,Chintesenţa ştirilor”, astfel: ,,În timp ce Musa (unul din fiii lui Baiazid, pretendent la tron) se afla la beiul de Sinop, în Isfendiyar, au sosit acolo un sol şi o scrisoare de la voievodul Ţării Româneşti”. Explicaţia acestei solii era aceea că, în lupta dintre fiii lui Baiazid, Mircea îi acordase sprijin lui Musa, în detrimentul fratelui său mai mare, Suleyman. Potrivit aceleiaşi cronici, Mircea intenţiona să şi-l facă ginere pe Musa, pentru ca astfel ,,să domnească după voia lui în ţara sa, iar poporul din acel vilaiet (ţară) să fie ferit de răutăţile akîngiilor şi nimeni să nu rîvnească la ţara sa şi să nu o calce”. Din acest pasaj rezultă mobilurile adînc cumpănite ale acţiunilor lui Mircea voievod, în scopul asigurării independenţei Ţării Româneşti.

(va urma)

Colonel (r) dr. Vintilă Barbu