Diamante nefaste celebre la vremea lor...
De Sofia Brânduș-Ittescu
La Kremlin, într-o vitrină cu sticlă incasabilă, este expus diamantul albăstrui ORLOV. După o anume legendă, ar fi fost ochiul statuii lui Buddha din Templul Seringatama, care a fost furat de un soldat francez, furișat în sanctuar. O altă versiune spune că, pentru a pune mîna pe diamant, francezul s-ar fi convertit la hinduism. O altă sursă confirmă că ar fi cîștigat încrederea unui preot buddhist. Francezul a vîndut diamantul unui căpitan de navă englez, care, la rîndu-i, a înstrăinat piatra, ajungînd la un negustor evreu. În 1768, diamantul era deținut de negustorul armean Lazari, din Amsterdam, de la care l-a cumpărat Contele Orlov, care l-a dăruit Împărătesei Ecaterina a II-a.
Diamantul, avînd forma unui trandafir indian, cu un număr impresionant de fațete mici, a împodobit, mai tîrziu, sceptrul imperial rusesc. El n-a purtat noroc deținătorilor, niciodată, o soartă vitregă urmărindu-i: au murit subit, în împrejurări stranii, și-au pierdut averea sau au fost victimele tîlharilor. Însuși Orlov s-a putut convinge de forța malefică a diamantului: contele, din favorit al împărătesei cu puteri discreționare, cu care a împărțit și patul, a căzut în dizgrație pentru totdeauna. Fiul împărătesei a fost omorît cu o tabacheră. Și alți membri ai familiei imperiale Romanov au avut de suferit: atentate cu bombe ce au pus în pericol viața țarilor, iar ultimul Împărat Nicolae a fost ucis de bolșevici împreună cu toată familia sa. Un alt diamant celebru are, și el, istoria lui memorabilă. Diamantul PITT sau REGENT, pe care un hindus sărac l-a descoperit, în 1701, în minele Golkonda și pe care l-a scos cu un tîrnăcop, rănindu-se. Apoi, a ascuns prețioasa piatră în rana căpătată, după care s-a înțeles cu un marinar englez ca s-o pună în "iuta din cala corabiei". Nava aflată în larg, marinarul a venit pe ascuns să-i ducă mîncare hindusului. Acesta, recunoscător că și-a recîștigat libertatea, i-a dăruit diamantul marinarului, fapt ce l-a șocat atît de tare, încît, după ce și-a revenit din șoc, l-a tăiat pe hindus, după care l-a aruncat în mare. La Madras, marinarul a vîndut piatra PITT guvernatorului orașului, a băut toți banii prin tavernele din port, iar după aceea s-a spînzurat. Piatra PITT a fost șlefuită în Anglia, căpătînd o formă perfectă, dar cînd guvernatorul a conștientizat că aceasta aduce ghinion, cunoscînd povestea cu hindusul, a scăpat de ea. În 1717 a cumpărat-o Prințul d'Orleans, regent al Franței. Diamantul a fost fixat pe coroana lui Ludovic al XIV-lea în 1792, după revoluție, piatra și alte bijuterii fiind, în cele din urmă, furate. Nu se știe care a fost soarta hoților. Se știe, însă, că diamantul a revenit lîngă bijuteriile coroanei. Despre Napoleon se spune că l-a amanetat pentru a obține un împrumut, pe care l-a folosit în prima sa campanie. În prezent, PITT sau REGENT este expus la Muzeul Luvru. Acum, un alt diamant nefast, KOH-I-NOOR, a fost, și el, luat în vizorul istoricilor, la capitolul pietre prețioase nefaste, fiindcă 17 deținători ai pietrei au fost uciși, fiind trădați, printre ei și Nazis, Șah al Persiei, iar alții au murit în lupte sau și-au pierdut puterea, sfîrșind în mizerie. În Secolul XIX, un patriot englez i-a scris Reginei Victoria o scrisoare, rugînd-o să îndepărteze diamantul din giuvaerele coroanei britanice, care, în Secolul XX, n-a fost lipsită de surprize neplăcute. Mai întîi, Regele Eduard, silit să abdice, după ce s-a încurcat cu Walis" contractînd o mezalianță, iar, recent, Lady Dy, dispărută, și ea, tragic.
Și despre diamantul HOWP se spun grozăvii. În anul 1642, piatra a fost adusă din India în Europa, o dată cu ciuma neagră. În 1669 a intrat în posesia lui Ludovic al XIV-lea. În secolul următor, Regina Maria-Antoaneta, într-o dispoziție bună, i l-a împrumutat prieteniei sale, Prințesa Lamballe... care, nu după mult timp, a fost ucisă, ca, în 1793, la doar 38 de ani, și regina să moară pe eșafod. Piatra a fost furată, ca și alte bijuterii ale coroanei franceze, în timpul Revoluției franceze, de la 1789, trecînd prin diferite mîini, pînă ce, în 1830, a apărut pe piață și a fost cumpărată de bancherul Howpe, de unde și numele, om care nu era supersitițios, dar care a murit otrăvit. Nepotul bancherului și-a pierdut toată averea, iar diamantul a fost cumpărat, la o licitație, în 1901, de către un prinț rus, făcîndu-l cadou unei dansatoare pariziene. Acesta, într-o criză de gelozie, și-a împușcat metresa, după care a murit, și el, curînd. În 1908, sultanul Hamid a cumpărat diamantul pentru o iubită, după care femeia a fost omorîtă, iar el surghiunit. Diamantul, apoi, a ajuns la un spaniol, care s-a înecat în mare. În 1911, un magnat american, intrînd în posesia lui, l-a dăruit soției și a urmat tragedia: unicul lor fiu a decedat, iar Edward B. Maldini, magnatul, a înnebunit. Americanca Evelyn Walch a dăruit diamantul nepoatei sale, Mimi Reynolde, care moare, și ea, în condiții misterioase.
Și, iată, după atîtea aventuri, aducătoare de nenorociri, în sfîrșit diamantul și-a găsit odihna la Institutul Smithson din Washington. Așa a dobîndit valențe mistice istoria diamantelor celebre. Misticii din vechime spuneau despre aceast diamant că duce la victorii, că dă claritate intelectului, curaj, dar numai celor demni de el. Este primejdios pentru cei ce l-au cumpărat pe bani sau l-au furat. Dimantele fatidice, la vremea lor, și-au găsit liniștea, dînd pace și oamenilor, cînd au fost așezate, cuminți, în vitrine și seifuri. Multe pietre prețioase au cîte un istoric, dar diamantul rămîne cel mai tare, puternic, în istoria pietrelor prețioase.
Copyright Romania Mare
Versiune de tiparit
Trimite pe email articolul
Pentru a comenta trebuie sa fiti conectat (logat). Apasati aici pentru a va conecta:
Login
Daca nu aveti cont va puteti face aici: Creaza un cont gratuit