Zîmbiți
De Radu Ștefănescu
Zîmbiți, zîmbiți spune poetul,
La anul va fi și mai rău.
Dar glasul lui profetic, bietul
Nu-l ia în seamă neamul său.
Cum nu-i nimic în lume veșnic,
Ca mîine praf e-al stîncii dom.
Precum feștila într-un sfeșnic
Se stinge viața unui om.
Mereu, mereu nebuna goană
După-ale vremilor năluci.
La urmă-un preot în sutană
Spune-un Te Deum cînd te duci.
Oare de ce această lege
Și în al cărui interes?
E cineva care-nțelege?
Și e ceva de înțeles?
Radu Ștefănescu
25 august 2009
Copyright Romania Mare
Versiune de tiparit
Trimite pe email articolul
Pentru a comenta trebuie sa fiti conectat (logat). Apasati aici pentru a va conecta:
Login
Daca nu aveti cont va puteti face aici: Creaza un cont gratuit